Sponsor oficial al
Ard site-urile de la puhoiul de informații care se contrazic una pe cealaltă. Tema e unde se va juca eternul nostru derby Dinamo-FCSB, din 5 septembrie. Ba la Cluj, ba la Târgoviște, ba mai cine știe pe unde.
Arena Națională e închisă luni la rând vara. Ba concerte, ba ceva mâncare thailandeză. Proprietarul, Primăria Capitalei, zice că un astfel de stadion nu poate trăi din chiriile pe care i le oferă fotbalul, dar cu de la sine putere renunță la măcar vreo zece chirii pentru a face loc altor activități.
Cele cel puțin zece chirii puteau fi meciurile FCSB-ului din iulie-august, campionat plus Europa, partida echipei naționale cu Țara Galilor din iunie, întâlnirile din finalul sezonului trecut, inclusiv barajele pentru Conference League, plus vreo trei-patru meciuri de campionat de-ale lui Dinamo, inclusiv ”eternul derby” din 5 septembrie. Oare concertele au adus mai mulți bani decât ar fi putut produce aceste meciuri? Socotiți și costul schimbării gazonului, obligatorie după concerte.
Dar în ultimul deceniu (să zicem chiar în ultimii 15 ani) în România s-a investit masiv în stadioane. Și avem destule, nu ne plângem. Vorbim doar de cele finalizate, nu și de proiecte, și avem Arena Națională, Ghencea, Giulești (Arcul de Triumf îl lăsăm rugby-ului, deși în ultima vreme a fost suprasolicitat doar de fotbal), Craiova, Târgu Jiu, Ploiești, Arad, Cluj Arena, Sibiu, Sfântu Gheorghe, Piatra Neamț. Cu toate acestea, nu avem unde duce ”eternul derby”...
Dar iată că putem găzdui meciurile altora.
Israelienii de la Beitar Ierusalim au disputat două partide pe ”Ilie Oană” din Ploiești, cele cu AEK Larnaca și cu Austria Viena. Au fost eliminați din Conference League, pentru că dacă s-ar fi calificat, ar fi optat să joace tot acolo.
Apoi, pe Giulești se va disputa meciul din playoff-ul Champions League dintre Hapoel Beer Sheva și azerii de la Sabah Baku. Dacă se vor califica (și au șanse considerabile s-o facă) israelienii au comunicat la UEFA că vor evolua în grupa Champions League tot lângă Podul Grant. Asta înseamnă patru partide acasă, dintre care cu certitudine într-una dintre ele adversarul lui Hapoel va fi un ”balaur” din prima grupă valorică. PSG, Real, Barcelona, Bayern, Liverpool, cine știe care dintre ele.
Adică putem găzdui asemenea meciuri, dar nu și pe ale noastre. Ba e terenul prost, ba e departe pentru suporteri, le e greu să meargă 400 de kilometri. Poate că le e greu, au dreptate. Dar ca să închidem cel mai mare stadion al țării pentru aproape o jumătate de an nu e greu? Sau ca Armata să pună (din bani publici!) un gazon decent pe Ghencea nu e tot greu? Ba este, și de aceea nici nu se face!
