ODISEEA FRF (II)

DOMNIA LUI MIRCEA SANDU, ZIS NAȘUL.

Odiseea modului de funcționare al Federației Române de Fotbal a început odată cu înființarea (reorganizarea) acestei entități, respectiv ianuarie 2001, atunci când s-au pus în aplicare prevederile legii 69/2000, coroborata cu O.G 26/2000.

Gașca a pus mâna pe Federație încă din 1991, când a avut loc prima reorganizare a Federației de după revenirea la democrație, și a reușit să acapareze cel mai popular sport din România și probabil din lume.

Totuși, odată cu noua reorganizare din anul 2001, Federația a reușit cât de cât să creeze un cadru legal, democratic și cu o perspectiva destul de pozitivă.

Fotbalul lăsa impresia că va intra într-o era civilizată, care să ducă la dezvoltarea lui, atât competițional cât și structural, însă Mircea Sandu, cel care a pus mâna pe această prăjitură numită fotbalul românesc, nu a fost deloc interesat că această autoritate fotbalistică să se dezvolte într-un spirit profesionist și democratic, ci mai degrabă a pus bazele unei caste care a ignorat nepermis de mult legea, a obturat procesul democratic din cadrul FRF, creând o structură rigidă de tip închis în care nimeni din afara acestui grup restrâns nu mai putea să acceadă într-o funcție importantă.

Așa-zisul proces electoral din Federație a devenit unul de formă, practic puterea de decizie era a unui singur om chiar dacă formal există odată la patru ani alegeri. Deși înființase comisii și comitete, toate îndeplineau decât un rol formal pentru a da aparența unei structuri moderne și democratice, în realitate însă fotbalul era la cheremul unui clan, iar clanul acesta era condus de naș, nașul Mircea Sandu.

Dacă la înființarea noii Federații, în anul 2001, legislația națională era cât de cât respectată, ușor-ușor Sandu a modificat statutele și regulamentele după bunul plac, îndepărtându-se tot mai mult de limitele legii, organizând în interiorul acestui for o structură paralelă cu statul român și cu legislația românească. Pentru a justifica aceste abateri de la normele legale, clanul a propagat ideea că aceste cerințe sunt impuse de forurile internaționale ale fotbalului, respectiv FIFA și UEFA .

Această marotă legată de FIFA și UEFA a fost vânturată opiniei publice și propagată de presa de casa a clanului cu scopul de a induce în eroare publicul românesc și de a justifica încălcarea pe bandă rulantă a legislației naționale, europene și chiar a Constituției.

Practic s-a ajuns la aberația în care legile prin care s-a născut Federația și prin care se autorizează înființarea Federației, respectiv 69/2000 OG26/2000 să fie încălcate în mod barbar, deși prevederile din lege erau imperative.

Precizăm că legile în cauza sunt legi europene adoptate în concordanță cu normele europene, carta CEDO, de fapt ele sunt copy-paste din legile pe care funcționează sportul și în Franța

În paralel, s-a înconjurat de oameni cu acces la pârghiile sistemului de justiție din România, cum ar fi avocați, juriști și magistrați.

Sarabanda de comisii și ultra comisii înființate de Federație și Ligă a strâns în curtea lui Sandu sau Dragomir o armată de juriști cărora le-au plătit lefuri grase și de la care clanul a primit înapoi diverse servicii. Majoritatea acestor avocaților care au lucrat și lucrează în Federație sunt oameni apropiați de senatori, deputați, miniștrii, șefi de partide. Cel mai probabil, mulți dintre ei au fost angajați de către clan chiar la solicitările unor oameni politici cu mare influență.

La un moment dat, la începutul anilor 2002/2003, lucrurile degeneraseră încât ajunseseră să lucreze la aceste comisii și comitete chiar judecători de la instanțele bucureștene care erau în plină activitate. Ani de zile au lucrat și au încasat bani de la Federație/Ligă, fiind membri ai comisiilor arbitrale în timp ce erau judecători la diferite instanțe.

De menționat este faptul ca acești judecători au urcat ulterior pe scara ierarhică a justiției, unii dintre ei ajungând magistrați chiar la Înalta Curte de Casație și Justiție. Unul dintre ei, și nu singurul, este chiar Iulian Dragomir, unul dintre cei mai temuți judecători din România și cu funcții importante în sistemul de justiție. Astfel de  gen oameni, care au făcut parte din clanul lui Sandu Mircea și care ulterior au ajuns direct sau indirect la pârghiile puterii din România, l-au sprijinit pe acesta să devină imun în fața legii.

În toată aceasta perioadă de domnie a clanului Sandu Mircea zis NAȘU, nimeni din statul român nu a avut curajul să ia atitudine, cu excepția fostului ministru al sportului Sorin Stănescu. Acesta, după ce a avut îndrăzneala să scoată la lumina modul ilegal de funcționare al FRF, a fost atacat prompt de către oamenii clanului infiltrați în toate structurile statului precum și de presa obedientă. Poate nu întâmplător, Sorin Stănescu și-a pierdut ulterior funcția și a ieșit definitiv din viața publică.

Sorin Stanescu, singurul demnitar care a dat dovada de coloana vertebrala

Nimic mai fals, totul era o cacealma, în realitate statul român avea pârghii să pună stop abuzurilor, să spună stop modului mârșav de a conduce structura în acest mod. Statul, însă, nu a avut funcționari care să-i apere interesele, nu a avut bărbați de stat care să aplice legea.

Faptul că clanul Sandu Mircea a reușit 24 de ani să subjuge forul fotbalistic din România și această entitate să funcționeze încălcând grosolan legile din România fără ca nimeni din statul român să facă nimic arată slăbiciunile uriașe ale noastre ca popor.

Însă toate aceste lucruri s-au întâmplat și în contextul în care Federația Română de Fotbal și Sandu Mircea și-au asociat imaginea cu o generație deosebita a echipei naționale de fotbal, cu Hagi, Gică Popescu și compania, generație care a adus mari satisfacții publicului din România.

Ori echipa națională de fotbal a României a atras multă popularitate și interes din partea politicienilor și, din dorința de a fi cat mai apropiați de imaginea echipe naționale, mulți dintre acești politicieni au preferat sa fie umili și să se facă preș în fața clanului. La schimb, au beneficiat de mici atenții, plimbări prin deplasările echipei naționale, bilete, invitații pentru cunoscuți la meciurile echipei naționale și alte fel și fel de avantaje derivate din activitatea fotbalistică pe care ar fi putut să li le ofere Sandu Mircea.

Nu poți avea o clasă politică serioasă, cu funcționari care se bucură că mănâncă câte o friptură în apropierea echipei naționale sau care se bucură că primesc invitații pentru apropiați pentru a vedea meciul echipei naționale de la lojă, unde mai primesc și două-trei chiftele la pauza meciului.

Un caz interesant este al unui fost prim-ministru aflat la momentul respectiv în funcție, care, cu ocazia unui meci al echipei naționale desfășurat în București, i s-a adresat lui Mircea Sandu cu “Să trăiți șefu’”. Acest exemplu spune totul despre modul cum a fost lăsat sa funcționeze FRF-ul în România.

De fapt, dacă n-ar fi existat cazul Universitatea Craiova, Mircea Sandu ar fi fost conducător și astăzi, pentru că această structură sportivă a fost organizată în așa fel încât puterea se pierde numai prin deces sau prin renunțare expresă.

În cazul lui Sandu Mircea, renunțarea a venit pe fondul variantelor destul de reduse pe care le-a avut pe masă: pleci și scapi de dosarele cu Craiova ori rămâi și te duci la pușcărie.

Bineînțeles că nașul a preferat varianta călduță, pentru că indiferent de cât de multă influență ai în justiție și cât de sprijinit ești, totuși, dezafilierea Universității Craiova a depășit acea linie pe care nici măcar protectorii lui nu au putut să o ignore.

De remarcat că cei care i-au propus acest târg s-au ținut de cuvânt, în toate dosarele în care a fost implicat a fost achitat pe banda rulantă, deși prin fapte lui a produs prejudicii și suferințe uriașe, însă Maior, Coldea, Dumbravă, Trăilă și compania s-au ținut de cuvânt.

Un personaj politic care l-a sprijinit pe Sandu Mircea să perpetueze la putere și să evite problemele cu legea este fostul premier Victor Ponta, și el membru marcant al statului paralel la un moment dat, însă despre legăturile lui Ponta cu FRF și Sandu Mircea vom face un material separat.

Ca o concluzie generală, în toată această perioadă de domnie a clanului Sandu, respectarea legii a devenit o utopie și ușor-ușor clanul și-a creat reguli proprii, unele dintre ele demne de stat totalitar, mergând până la nivelul în care NAȘUL să stabilească reguli interne care au îngrădit cele mai elementare drepturi fundamentale.

S-a ajuns la situația în care se putea face fotbal în România numai după viziunea lui. Constrângerea membrii să accepte tot felul de aberații juridice astfel încât Constituția, legea, drepturile fundamentale au devenit iluzorii pentru Sandu Mircea, nu conta nimic decât regulamentul inventat de el.

În momentul în care un membru afiliat nu a vrut sa accepte aceste condiții ilegale, chiar opresive, clanul FRF l-a executat fără nicio remușcare.

Ce este mai grav este că Sandu Mircea a reușit sa prostitueze o mare parte a justiției României, care, odată cu procesele legate de excluderea Universității Craiova, prin deciziile date, a depășit cu mult linia roșie, creând o  jurisprudența rușinoasă, care arăta nivelul de corupție din rândul magistraților români.

Astfel, din dorința de a-l ajuta pe Sandu Mircea să nu plătească pentru dezafilierea Universității Craiova, un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, condus de Corina Corbu, ulterior devenită șef al ICCJ, a stabilit că un club de fotbal înregistrat în România, afiliat la o federație, odată exclus din Federație nu poate contesta la o instanță din România această excludere și că trebuie să meargă în Elveția la justiția elvețiană, asta după ce Curtea de Apel București, instanța de fond, anulase hotărârea de excludere iar judecătoarea își motivase foarte temeinic decizia.

• 

Corina Corbu,  un magistrat care, prin decizia dată în 2014 în dosarul dezafilierii Universității Craiova, a legiferat funcționarea ilegală a clanului de la FRF. 

Însă Corina Corbu, ca președinte al completului de la ICCJ, a ignorat în mod incredibil Constituția României, legea 69/2000 OG26, bunul simț și anii petrecuți în facultatea de drept, dând o soluție care să îi facă pe plac lui Mircea Sandu, soluție care a devenit lege în România, pentru că ulterior clanul FRF a invocat-o în toate procesele.

S-a ajuns astfel în situația în care trei judecători necinstiți de la Înalta Curte au înlăturat de la aplicare Constituția României, carta CEDO, Tratatul de la Lisabona, punând în aplicare un așa-zis statut a lui Mircea Sandu care, ce să vezi, spre ghinionul lui Mircea Sandu și al Corinei Corbu, era unul fals, iar judecătoarea Corbu nici măcar nu a cadorisit să-l analizeze deși l-a preferat în detrimentul Constituției, legii etc...

În toată această perioada de funcționare a FRF, clanul a comis o greșeală uriașă, una care i-a fost fatală.

Aceeași greșeală a continuat-o și noul venit Răzvan Burleanu, care nu a fost interesat să rezolve problema, din contră, a accentuat-o, însă vom reveni mai târziu la Răzvan Burleanu.

Astfel, începând cu anul 2002, nu au mai dat 2 bani pe lege și au considerat ca ei pot tăia și spânzura, și astfel, dintre multe ilegalități, una le-a fost fatală: au nesocotit procedura și importanța operațiunii de înscriere și afiliere a noilor membri, cât și înscrierea reprezentanților legali, în Registru.

Ei au considerat că nu mai e cazul să urmeze procedurile legale, că ei pot tăia și spânzura după cum cred de cuviință și astfel au viciat procedura, în toți acești ani au afiliat și dezafiliat membri fără să respecte  prevederile legale.

Începând cu anul 2004, în Federație au ajuns sa fie membri afiliați, în accepțiunea clanului, fel și fel de entități sportive care nu aveau nicio legătura cu Registrul Federației, mai mult așa-zisele alegeri de la FRF era ținute pe genunchi și așa-zișii aleși, respectiv președintele și membrii comitetului executiv, nu au fost supuși cenzurii instanței judecătorești în sensul efectuării procedurii de înscrieri la Tribunalului București a tuturor acestor chestiuni ce țin de primirea noilor membrii și alegerea reprezentanților legali.

Astfel, s-a ajuns în situația în care clanul conducea Federația fără ca această entitate să funcționeze în conformitate cu legea, reprezentanții legali au fost aleși de persoane fără drept de vot iar membrii afiliați nu erau membrii afiliați, ci erau persoane străine de federație.

Acest mod de funcționare de tip primitiv se derulează din anul 2004, și, deși se cunoșteau aceste aspecte de ilegalitate, nimeni nu a încercat să facă nimic, toți s-au complăcut și au acceptat acest mod de lucru.

În anul 2011, odată cu începerea cazului “Dezafilierea Craiovei”, pentru prima dată Sandu Mircea s-a confruntat serios cu această problemă în sensul ca avocații Craiovei au invocat lipsa calității de reprezentant a lui Mircea Sandu la momentul excluderii. Speța s-a judecat la Tribunalul București și Curtea de Apel București și, cu această ocazie, prietenii din justiție ai lui Sandu Mircea și-au arătat sprijinul și astfel clanul a reușit să obțină două hotărâri judecătorești contrare legii. Aceste două sentințe erau unice în spațiul juridic românesc, toate celelalte spuneau exact invers, în sensul că este necesară înscrierea mandatului la registru.

Odată emise aceste două sentințe, s-a creat o jurisprudență contradictorie în România deoarece aceste două sentințe au fost folosite de terți în alte instanțe ale României și unii magistrați din țară luând act de aceste două sentințe date de aceste instanțe bucureștene au achiesat la acest punct de vedere și astfel s-a ajuns ca în România unele instanțe, ce-i drept minoritare, să adere la cele două sentințe date în cazul Craiova-FRF însă majoritatea instanțelor din țara, în proporție de 90%, au mers așa cum prevedea și legea pe obligativitatea înscrierii mandatelor.

Precizăm că jurisprudența contradictorie s-a creat o data cu decizia data de TMB și CAB atunci când Craiova a contestat mandatul lui Sandu Mircea și astfel pentru prima oară în instanțele din România apare o variantă diferită față de jurisprudența cvasitotală de la acel moment, e clar că aceste sentințe ale CAB și TMB au fost date pentru al scăpa pe Sandu din procesul cu Universitatea Craiova.

Anii au trecut, dilema pe această tema a rămas, însă după peste un deceniu, în noiembrie 2023, atunci când nimeni nu se mai aștepta, Înalta Curte de Casație și Justiție, încolțită de realitate și de soluțiile greșite date de unii judecători, a fost nevoită să stabilească printr-un recurs în interesul legii aplicarea corectă a legii cu privire la aceste aspecte.

Astfel, în unanimitate, 25 de judecători ai ÎCCJ au stabilit că judecătorii care au hotărât (judecătorii care au decis în favoarea FRF-ului) că nu e nevoie de înscrierea la registru a membrilor afiliați au greșit și că afilierea unui membru nou la federație produce efecte numai de la data înscrieri în Registrul Federației și că orice drept al membrului afiliat, inclusiv dreptul de vot, curge doar de la momentul înscrierii în Registrul Federației de la Tribunalul București.

De fapt, prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut o reparație a abuzurilor săvârșite de unii judecători care au ignorat prevederile destul de clare ale legii, cu scopul de a ajuta unele persoane să funcționeze ilegal.

Practic, odată cu decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, tot castelul de nisip construit de clanul FRF s-a prăbușit, deoarece începând cu anul 2004, toate hotărârile luate de Federația Română de Fotbal sunt nule de drept pentru că persoanele care au votat începând cu 2004 nu aveau drept de vot. Este un haos total!

VENIREA LA PUTERE A MICULUI REVOLUȚIONAR RĂZVAN BURLEANU

În martie 2014, pe fondul multiplelor probleme penale ale lui Sandu Mircea, acesta renunță la Federație pentru a scăpa de dosare, și, în urma târgului care i s-a propus, agreează cedarea puterii către Gică Popescu. Socoteala de-acasă nu s-a potrivit, însă, cu cea din târg, deoarece statul paralel, conducătorii de facto ai României mulți ani de zile, hotărâseră înscăunarea lui Răzvan Burleanu, un tânăr prezentabil, provenit din “spuma mării”, cu un discurs modern și entuziasmant, care promitea mult când și-a făcut apariția pe scena candidaților la șefia FRF-ului.

În acest material nu analizăm conjunctura și culisele condamnării lui Gica Popescu pentru a-i face loc tânărului Răzvan Burleanu, acest subiect reprezintă o temă viitoare a serialului nostru.

Minunea se întâmplă, Sandu Mircea pleacă, Federația are un nou președinte după două decenii, un tânăr în care mulți și-au pus speranța unei schimbări în bine a fotbalului și a Federației. Ce-i drept, puțini își imaginau că “tânărul corporatist” va ajunge să fie la fel de hulit ca și Sandu Mircea.

Dacă la început noul președinte a primit înțelegere pentru lipsa evidentă de experiență, ulterior s-a constatat că noul venit este mult mai ahtiat de putere decât predecesorul său, el populând Federația cu indivizi care nu au nicio treabă cu fenomenul și care nu au deținut niciodată o funcție demnă de remarcat în viața lor.

Aceasta echipă Burleanu, care are în componența în mare parte nulități și oameni care cu greu și-ar găsi un serviciu de Doamne ajută dacă și-ar pierde postul din Federație, și-a arătat limitele într-un timp relativ scurt. Dincolo de discursul de lemn pseudo corporatist, nu a ieșit în evidență decât cu dorința de cât mai multă putere, de a controla fotbalul românesc cu fel și fel de reguli impuse după idei străine de interesul real al fotbalului românesc.

Bineînțeles, promisiunile din campanie au fost uitate și mă refer îndeosebi la cele maxim două mandate pe care le poate avea un președinte, transparența cheltuirii banilor Federației, transparența măsurilor adoptate, precum și alte gogoși vândute de Burleanu în campanie.

În fapt, după 10 ani de mandat ai lui Burleanu, situația este mult mai dezastruoasă, fotbalul este într-o prăbușire perpetua. Este rodul muncii și calității “profesioniștilor” aduși de Burleanu în Federație.

Indicatorii care trebuie analizați în această activitate sunt echipele de juniori și seniori ale Federației, echipele din Liga 1, Liga 2 și Liga 3, ori toate aceste segmente se afla într-un declin accelerat, Burleanu și camarila lui se agață de “performanța” echipei naționale, care a reușit o victorie cu Ucraina la turneul final din Germania, prea puțin pentru un președinte care promitea prin moțiunea lui din 2014 o dezvoltare uriașă a fotbalului.

Ce-i drept, a crescut nivelul în Federație, însă nu nivelul fotbalului, ci al luxului și al opulenței de care beneficiază oficialii și angajații FRF. Cei mai mulți sunt recompensați cu salarii imense, diurne grase, costume parfumate și de firmă, mașini de lux la dispoziție, iar pentru amante, rude și prietenii s-a găsit câte un loc călduț la Federație.

Este adevărat că și membrii afiliați, și mă refer cu precădere la cei din ligile inferioare, cluburile de juniori, AJF-urile, primesc din când în când câte o masă festivă, unde o friptură babană și două sticle de vin odată pe an le fac viața mai frumoasă.

Arbitrajul, ca și activitate, este stabilit de către mâna dreaptă a lui Burleanu, Gabriel Bodescu, care, având la dispoziție aceasta armă, a reușit să își facă fel și fel de relații în lumea mare a Bucureștiului, în special în lumea politică. De fapt, Gabi Bodescu, “micul mafiot” din Buzău, cunoscut sub porecla Gabi Pneu (a fost șeful uneia dintre cele mai faimoase vulcanizări din Buzău până să ajungă să conducă fotbalul românesc), este unul dintre cei mai activi membri ai echipei Burleanu. Pesemne, are la activ multe filme cu mafioți vizionate de a ajuns să organizeze arbitrajele atât de mafiot.

Astfel, l-a desemnat de fațadă pe Kyros Vassaras ca șef al Comisiei Centrale, însă în realitate  Bodescu este cel care taie și spânzură și dirijează arbitrajul după bunul plac, cu scopul de a-l folosi în perpetuarea puterii din ce în ce mai mari pe care o are în Federație.

Tot ce este legat de arbitraj, promovare, delegare, îmbracă caracterul unei activități de tip mafiot, totul are conotație politică, Bodescu fiind preocupat să aibă acces la nivel înalt în rândul partidelor care conduc țara.

În această perioadă este și într-o poziție avantajoasă, deoarece se laudă peste tot că este prieten cu concitadinul sau Ionel Marcel Ciolacu, actualul prim-ministru al României.

În ultimul timp premierul Marcel Ciolacu a fost văzut foarte des în preajmă echipe naționale în loje alături de Burleanu, Bodescu și compania.

Oricum, este cert că actuala organizare de arbitraj l-ar face invidios și pe Adalbert Kassai, fostul mahăr al arbitrajului românesc de pe vremea lui Sandu Mircea.

Mai mult, toate comisiile din cadrul FRF, cum ar fi cele jurisdicționale sau de licențiere, sunt controlate de Bodescu, care taie și spânzură după bunul plac. Actul de justiție din cadrul acestor comisii, pe lângă faptul că este ilegal, este unul formal, iluzoriu având ca scop controlul membrilor afiliați de către clanul Burleanu.

De fapt, sistemul de licențiere și comisiile disciplinare din cadrul FRF reprezintă un aparat de represiune aflat în mâna clanului, aparat care este folosit cu precădere împotriva membrilor care mișcă în front.

Odată cu instalarea clanului Burleanu la Federație, și el aterizat ilegal în fruntea FRF-ului având în vedere că a fost votat de persoane care nu aveau drept de vot, nu aveau nici o legătură cu Federația, nu s-a întâmplat nimic bun. Practic, au fost schimbați oamenii apropiați de Sandu Mircea și aduși oamenii lor în funcții cheie, mult mai mulți și mult mai înfometați și cu o sete de putere care i-ar face invidioși și pe acoliții nașului Sandu.

Deși au trecut 10 ani de când tot mănâncă din ciolanul FRF, nu lăsă impresia vreo secundă că ar vrea să ofere vreo șansă democrației și să mai renunțe în a candida, ci din contră, după priviri și după discurs, li se pot citi gândurile că vor să rămână pe viață acolo, pentru că simt că pot, au văzut că metoda patentată de nașul Sandu dă roade, mai ales că ei au ridicat la un nivel superior organizare de tip Mafiot a clanului Sandu.

Deși pare complicat, rețeta de a sechestra federația pe termen lung este simplă:

 - o treime din banii pe care-i produce Federația anual îi dai sub formă de diverse contracte de intermedieri și para-intermedieri către entitățile controlate direct sau indirect de oamenii politici cu pârghii și putere în stat;

- angajezi o firma de avocatură de renume căreia îi plătești milioane de euro să-ți facă pârtie în justiție și să obțină bunăvoința magistraților, de multe ori în afara legii, și care să te ajute să te menții la putere, că doar banii îi plătești din contul gras al Federației, nu de acasă, așa cum fac idioții de patroni de cluburi;

- ai grijă că o mare parte din deputați, senatori, magistrați să primească invitații, bilete însemene cu echipa națională la meciurile echipei naționale. Unii mai mari în rang primesc și invitații să facă parte din delegațiile echipei naționale în diferite deplasări, acolo unde protocolul este la el acasă, înțeleg oamenii;

- tragi sforile în așa fel încât o mica halcă din banii FRF să ajung pe la ziariști, pseudoziariști, lideri de opinie să susțină cauza public;

- membrilor votanți, în special cei din ligile inferioare, le organizezi două-trei mese festive pe an în diverse locații din țară și în plus le trimiți anual 7 mingi și 15-20 de tricouri;

- membrilor mai importanți, mai guralivi de genul celor din liga 1 le aplici două scenarii, ori îi bagi în mașinăria de comisii și comitete să îi înveți minte ori le mai dai câte un arbitru să îi ajute în meciurile cheie și care fac diferența de la agonie la extaz.

Cam asta este rețeta de “succes” pentru a păstra puterea pe decenii în Federație.

Alegerile și sistemul democratic sunt iluzorii, lucru confirmat și de ultimele așa zise alegeri, unde nu a participat decât un singur candidat, Răzvan Burleanu. În mentalul public se cunoaște faptul că Federația este o structura închisă și că nimeni nu poate înlătura de la putere clanul Burleanu, clan instalat acolo de forțe obscure dar de mare putere din statul român.

Pentru aceasta structură de utilitate publica și care funcționează în baza unor legi românești, naționale, respectarea legii este o utopie, singura lege care se aplica este cea a interesului de grup și cea în care clanul este protejat.

Mai degrabă ei trag sforile în Parlamentul României să modifice legislația după interesul lor, în ciuda faptului că modificarea acestei legislații afectează interesul public și interesul național. Astfel că încercarea de a rămâne la putere cu orice preț, în ciuda faptului că ocupă ilegal pozițiile în Federație, face parte din ADN-ul de funcționare a acestei entități care din punctul nostru de vedere a devenit focarul numărul unu de abuzuri și ilegalități și va deveni în scurt timp simbolul corupției din România.

În curând, episodul 3, un material de mare anvergură sub egida "Nu ne place legea, vrem o lege pentru noi, pentru fericirea noastră".

De asemenea, în numerele viitoare vom reveni cu date concrete cu privire la modul de furt al banilor Federației, Ligii și, implicit, al cluburilor.

Subiectul Liga Profesionistă, și acolo un cuibușor de nebunii în care multe milioane de euro ajung în buzunarele ilegitime și ilegale, este un subiect important, pe care îl vom trata special.