O soartă potrivnică

Într-o primăvară complet nefastă, asta le mai lipsea alb-albaștrilor! Să fie eliminați din ”sferturile” Cupei după șuturile de la punctul văruit, la capătul unui meci care, în afara primei reprize, le aparținuse în totalitate. Ocazii, ratări, dominare totală, timp de vreo 80 și ceva de minute!

Coaja subțire dintre bucurie și deznădejde

Când ești eliminat la loviturile de departajare după ce ai trimis de trei ori mingea în bară (de două ori din acțiune, Pop și Blănuță, apoi încă o data, de la punctul cu var, prin Pop) nu mai ai ce reproșuri să faci nimănui. Îți rumegi amarul, cauți o ”tărie” lichidă prin preajmă sau, pentru asceți, suferi pe viu, fără anestezie. Te gândești cât de mică e în fotbal dungulița aceea dintre bucurie și deznădejde…

Bannerul mobilizator

De data aceasta, spre deosebire de ultimele ei evoluții, Craiova a fost  o echipă vie, măcar de la pauza ”mare” (cea de după prima repriză regulamentară) încolo.  Până atunci băieții avuseseră în spate bannerul Peluzei Sud, cel cu ”Jucați fotbal!” și nu putuseră să-l vadă. Din minutul 46 încolo s-au întors cu fața spre el, l-au citit și l-au însușit. Acum rămânea de văzut cât fotbal poate să joace o echipă blocată psihic, care pierduse șase din ultimele șapte meciuri. Plus că se intrase în teren fără Achim, Bauza, Chițu, Van Durmen în formula de start. Dar, ca să fim corecți, peisajul era favorabil, pentru că Voluntariul venise în Bănie fără Vâlceanu – Ricardinho, Matricardi, Armaș – Boboc, Crepulja, Rață, Aliji – Dumiter, Nemec, Doru Andrei. Adică o echipă întreagă de titulari, cu ”Under” cu tot.

Punctele lui Nicolo…

Prima repriză trebuie data uitării, cu golul anulat (pe nedrept) Voluntariului cu tot. Nu trebuie însă făcut uitat restul meciului, cu o mulțime de șuturi, de acțiuni construite, de intrări în careul advers, dar din păcate fără gol. În fața unui adversar care din minutul 46 practic n-a mai contat în atac, trebuia să apară măcar o reușită pe tabelă! Aducătoare de calificare, nu de trei puncte, așa cum, mereu visător, Nicolo Napoli își dorea la interviurile de dinainte de meci.

O rază de lumină

Cu toate huiduielile la adresa lui Blănuță (unele, meritate, altele nu), cu toate ratările, cu tot efortul celor peste 120 de minute, cu toată eliminarea din competiție, trebuie privită și fața (cât de cât) luminată a monedei. Atitudinea, dorința, senzația unei echipe care și-a strâns suficient amarul în rărunchi și acum începe să dea semne de viață.

G de la Gurău și ghinion

Cum e ca atunci când ai ratat atâta, când avusesei deja acele șuturi în bară, portarul tău să fie de două ori ”pe minge” la penaltyuri, să apere practic două lovituri și apoi mingea să se scurgă în plasă?! La a doua lovitură golul a fost până la urmă anulat la VAR, pentru că Voican, alunecând, a jucat de două ori mingea, întâi cu un picior, apoi cu celălalt, dar senzația de neșansă rămâne. Dacă seria începea cu o ratare a lui Florea, poate că acum stările de spirit erau altele.

PS. Credeam că printre executanți vor fi și Chițu, și Bahassa. Când îi lași pe cei mai buni la urmă, s-ar putea ca aceștia să nu mai apuce să tragă. De ținut minte!