Ne-a prins globalizarea nepregătiți

Am făcut o glumă (poate deplasată), însă asta e filozofia noastră. Ne găsim merite și după ce eram sau suntem la un pas de a distruge o valoare. De multe ori cerem să fim și recompensați material pentru asemenea "opere'", fiindcă avem suflete de ghișeu. 

Dar dacă ne cere cineva să anticipăm, ne-a terminat. Vă dau un exemplu. Eram, în urmă cu vreo zece ani, la Veneția. Unul dintre recepționerii hotelului, un român. Muncise ca să ajungă în poziția aia. L-am apreciat. Băiat deștept. Dar tot prost. Câștiga bine, însă a început să se plângă de bani, ca orice roman. Cinci angajați ai complexului luau mai mulți bani decât el, dar cu "patru dintre ei n-am nimic. Io am boală pe fraierul ăla!" M-am uitat la "fraier" și cam avea dreptate al meu. Era ușor hapciupalitic. A doua zi, din întâmplare, am aflat care e "șpilul". Aveam o treabă la recepție și am stat puțin la coadă, fiindcă se cazau niște chinezi. De cealaltă parte a tejghelei era "fraierul", care vorbea cu oaspeții în limba lor. Nu mi-am dat seama cât de fidel cunoștea chineza, dar mi se părea evident că se descurca. Faptul că făcuse un curs de chineză îl ajutase la salariu.

La capitolul ăsta, ne-au luat-o înainte și bulgarii. De vreo cinci ani, la recepțiile resorturilor de cinci stele de pe Litoralul lor e și câte un interpret de limba româna lângă recepționer.

În momentul ăsta, râdem de nepalezii din București. Sigur, noi râdem până și de indieni, iar subiectul ăsta n-ar trebui să-l pontăm. Chiar nu ne avantajează. Când Mittal a preluat combinatul din Galați, nu prea știa ca are și o echipă de fotbal (Oțelul) în antrepriză. Mai departe. În urmă cu 70-80 de ani, la Constanța, hamsiile se aruncau pisicilor, iar guvizii erau mâncarea săracului. Ce se întâmplă azi? S-ar fi gândit cineva că se vor mânca hamsii și în București, la Timișoara, la Craiova, la Iași? 

Nu doar capitalismul (în '90) ne-a prins nepregătiți. Ne-a prins nepregătiți și globalizarea.