Politică
Sponsor oficial al
Interviu publicat în Revista de cultură „MOZAICUL”, din Craiova.
Mario Ovidiu Oprea este un om politic remarcabil, cu o carieră de 30 de ani în spate. A absolvit Facultatea de Electrotehnică şi Facultatea de Drept şi Administraţie Publică. A urmat cursurile Bursei de Valori, iar apoi este certificat şi ca agent pentru Servicii de Investiţii Financiare. În anul 2010, se specializează în domeniul Securităţii şi Bunei Guvernări, la Colegiul Naţional de Apărare „Carol I”. Mario Ovidiu Oprea a obţinut patru mandate de senator, în Parlamentul României şi este fost lider al grupului PNL, precum şi secretar în Biroul Permanent al Senatului, iar, în prezent, este liderul Organizaţiei Municipale a PNL Craiova.
Reporter: Sunteţi cunoscut şi etichetat drept „un gentleman în politică” şi aţi reuşit să vă păstraţi această atitudine, destul de rară. Cât contribuie cultura, în comportamentul politic, sau cât ar trebui să contribuie, de fapt?
Mario Ovidiu Oprea: Cultura este un subiect atât de cuprinzător, încât pot spune că el se poate distinge atât în simpla vizită a unui om la piaţă, cât şi într-o întâlnire de rang înalt. Cultura nu se referă doar la patrimoniul naţional, nu se referă doar la explorarea unei capodopere de artă, cultura înseamnă în primul rând, respect şi bun simţ. În politica de zi cu zi, cultura se reflectă printr-un limbaj decent, documentat, nu scandalos. Printr-o eleganţă faţă de tot şi de toţi cei care te-ar face să ţipi sau să trânteşti. Cultura, în politică, este un bagaj de care trebuie să ţii bine, preţuind cum ai fost educat acasă şi tot ce ai citit de când ai plecat de acasă. Cultura trebuie să fie o amprentă clară, în caracter. Acolo unde nu există caracter, degeaba câştigi prin învăţătură.
Reporter: Este Doljul un oraş cultural sau o fantomă a culturii cu care fostele administraţii locale s-au obişnuit să locuiască?
M.O.O.: Dacă fac referire la Craiova, vechi scaun domnesc, de altfel, pot spune că este un oraş cultural datorită potenţialului său, dar a devenit o umbră, din cauza alterării multor valori, lăsate de izbelişte de administraţia locală. Guvernarea PNL a reuşit sa definitiveze şi să clarifice procedurile legale, iar reabilitarea clădirii Colegiului „Carol I”, care a fost lăsată să se ruineze, va deveni o realitate garantată. Asta a fost, pentru mine, o imensă bucurie şi realizare. Îmi doresc să avem o citadelă preocupată de perpetuarea valorilor morale şi spirituale, nu o conducere locală care se mulţumeşte cu strângerea în saci a bucăţilor care se desprind din marile monumente, uitate, intenţionat, în paragină. Dar, să fim corecţi! Cultura este şi o datorie individuală. Toţi avem obligaţia să îngrijim, să protejăm, să ne facem partea, să ajutăm şi să facem cunoscută identitatea culturală. Cred că oamenii nu trebuie să rămână tăcuţi în faţa lucrurilor care contează.
Reporter: Care ar fi un prim pas în recâştigarea statutului de judeţ viu cultural, cum s-ar putea readuce la viaţă ceva ce se preţuieşte, la nivel de societate, tot mai puţin?
M.O.O.: În primul rând, trebuie identificate toate obiectivele culturale, trebuie analizate realist şi salvate de neglijenţa, aproape penală, a edililor. Specializarea unei categorii de profesionişti în accesarea fondurilor europene ar fi o sursă de susţinere. Multe obiective sunt clădiri de patrimoniu de mare importanţă pentru istoria noastră, care, cândva, au fost bijuterii arhitecturale, iar apoi au devenit un peisaj trist, al nimănui. Nişte construcţii de nefolosit, ba chiar considerate pericol public, din cauza degradării. Nu avem nevoie de justificări mulţumitoare, ci de promisiunea că, de mâine, cultura nu va mai fi o ambiţie mare, lăsată pe mai târziu. Sunt obiective culturale pe care le vom pierde pentru totdeauna, dacă nu intervenim la timp. Când spun toate astea mă gândesc la Casa Puiu Pleşa, la Casa Gogol, Casa Dianu, Casa Chintescu, Casa Dinipol, Casa Greblescu, Casa Boicescu şi, mai ales, la sediul Teatrului de Operă şi Operetă Craiova. Trist este că, în unele locaţii, cu valoare de monument, au funcţionat instituţii publice şi interesul nu trebuia să primeze în faţa recunoştinţei. Monumente care spun poveşti absolut incredibile sunt şi în multe comune din judeţ şi trebuie să ne punem problema restaurării lor, conservării acestei moşteniri. Altfel, o să rămânem cu fisuri, ca naţiune.
Reporter: Cultura nu este doar despre monumente, expoziţii, vernisaje. Ca să ajungi să înţelegi manifestarea culturală, ai nevoie de o fundaţie. Cultura este educaţie, unde se greşeşte?
M.O.O.: M-am întâlnit, cândva, cu un primar, nu din Dolj, care mi-a spus că „domnule, cultura nu produce bani!”. De atunci, de câte ori aud de analfabetism funcţional, de instituţii de cultură slab bugetate, de artişti care au ajuns să cerşească, de pictori care deschid expoziţii împrumutându-se în bănci, de scriitori care nu reuşesc să-şi vândă cărţile, de teatre cu actori care fac voluntariat, de biblioteci tot mai rar vizitate sau fără fond de carte, mă gândesc că în fiecare corp administrativ există cineva care crede că nu trebuie să investim în cultură, fiindcă nu e un srl care aduce bani instant. Cultura este un fel de a exista, nu o loterie. Şi cultura poate aduce beneficii financiare dacă ştii să atragi oamenii către ea, să o explici. Avem exemple internaţionale. Cultura nu se poate transfera dacă nu îi educăm pe tineri şi pe copii să o primească. Se promovează non valori, într-o sferă limitată de gândire, iar peste ani, noua generaţie nu va şti să deschidă uşa unui muzeu şi nici să îşi pună vreo problemă legată de origini sau de evoluţia sa. Cultura trebuie să pătrundă şi ca informaţie şi ca mijloc de manifestare şi în mediul rural şi în cel urban. Dacă nu angrenăm societatea în evenimente culturale, aşa cum se poate acum, dacă nu mai găsim o cale atractivă, dacă nu îi învăţăm de mici despre nevoia de a fi un om cultivat, atunci o să trăim pentru consum şi o să trăim după obiceiurile şi tradiţiile împrumutate. Lipsa unei educaţii solide nu creşte, în comunitate, decât indivizi fără putere de acceptare, de exprimare, fără simţ de dezbatere sau al răspunderii. Lipsa culturii face ca societatea să fie seacă, ştearsă, cu repulsia faţă de o carte în mână, fără putere de înţelegere şi uşor de manevrat de orice clasă politică. Asta s-a vrut, ani buni.
Reporter: Nu o să vă întreb cum vă vedeţi după încă patru ani de mandat. Aş dori să ştiu, însă, de ce aţi vrea să fiţi reales? Ce misiuni credeţi că aveţi în politică, în Parlament?
M.O.O.: În contextul acestui interviu, vreau să continui ca senator de Dolj, fiindcă nu pot întoarce spatele locului în care m-am dezvoltat. Când ajungi la un nivel mulţumitor, încerci să tragi în sus, după tine, asta ar trebui să fie regula de aur. Cultural, vorbind, potenţialul semnificativ al oraşului continuă să fie neexplorat. Din 1992, în Dolj se tot produce acest declin demografic din cauza natalităţii scăzute, din cauza emigraţiei şi a speranţei de viaţă scăzute. Dacă dublăm acestei nefericiri şi indiferenţa, Craiova nu o să devină niciodată o capitală culturală, ci un câmp de supravieţuire. Parlamentul are nevoie de resurse umane de calitate, iar eu cred în calitatea faptelor mele, în bunele mele intenţii şi în tehnica mea corectă de a face politică. Cred că una dintre misiunile mele este aceea de a fi calăuză, îndrumător pentru tinerii politicieni, la început de drum şi faptul că ei mă consideră aşa, mă ajută să devin un model ireproşabil. E important ca noua generaţie de politicieni să nu se piardă în mizerie. Vreau să rămân un model pe care şi eu l-aş urma şi să pot aduce sprijin Craiovei, mai ales, în susţinerea marilor ei proiecte, ca şi până azi. Aş vrea să le spun doljenilor de pretutindeni că votul este, de asemenea, un act de cultură. Este un drept dobândit cu sacrificii şi cultura electorală trebuie să aibă la bază decizia, asumarea ei şi dorinţa de a deveni, împreună, acel întreg mulţumitor. Sper ca, pe 6 decembrie, toţi cei cu drept de vot să meargă la urne şi să mă aleagă cu gândul la reputaţia mea, dar şi la toţi aceia care i-au condus, mințindu-i că nu se poate face mai mult pentru ei.
