Vâlcea
Sponsor oficial al
Pe aleea principală din Băile Olănești, acolo unde răsună glasurile turiștilor veniți la tratament, dar nu neapărat, se întinde și o lume aparte. O lume a lucrului făcut cu mâinile și cu inima, după cum spun iubitorii de frumos. Comerțul de aici nu pare a fi doar o afacere, ci și o poveste spusă la fiecare tarabă, o lecție despre răbdare și tradiție.
Pe una dintre marginile aleii, sunt așezate, cu grijă, pulovere și șosete din lână. Fiecare produs este lucrat cu migală, după tipare vechi, învățate de la mame, buni sau străbunici.
„Lâna asta e toarsă în casă, nu-i cumpărată. E muncă de iarnă, de când se lasă frigul până-n primăvară. Oamenii nu mai prea au răbdare azi, dar nici nu trebuie să renunțăm, că altfel se pierde tot ce știm”, spune femeia care are produsele la vânzare, zâmbind cu modestie.
Imediat cum pornești pe alee, aerul se umple de miros de lemn proaspăt șlefuit. Un meșter din zonă aduce aici linguri, tocătoare, farfurii, de forme și dimensiuni diferite, toate lucrate fără mașinării, după cum spune acesta.
„Lemnul e viu. Te duce singur către produsul dorit”, spune acesta.
Din această zonă, luată la pas de turiști, nu lipsesc nici produsele din gospodăriile de munte: borcane cu miere limpede, siropuri din fructe de pădure, unguente din plante medicinale și tincturi preparate după rețete vechi.
„Oamenii vin aici pentru tratament, dar iau și ceva pentru suflet. Un borcan cu miere, un unguent pentru reumatism, un sirop de muguri de brad. Le amintesc de copilărie, de bunici, de vremuri mai simple”, spune o altă femeie.
Aleea din Olănești e mai mult decât un loc de vânzare. Între tarabele cu chinezării, rezistă, așadar, și tradițiile românești. De aici, trecătorii nu cumpără doar un pulover sau o lingură, ci o bucată din sufletul celor care încă mai cred că munca cinstită și frumosul simplu nu se demodează niciodată.
Aici, timpul parcă încetinește. Oamenii zâmbesc, schimbă o vorbă, ascultă povești. Iar între miros de toamnă, sunet de râsete și glas de vânzători, simți că România adevărată, cea a mâinilor trudite și a inimilor calde, trăiește încă, pe aleea centrală din Olănești.
