EXCLUSIV. O viață lângă Știința văzută prin ochii lui nea Marancea!

Nea Marancea, așa cum i se spune în rândul suporterilor lui FC Universitatea Craiova, a acordat un interviu pentru Ediție.ro și a vorbit despre pasiunea lui față de Știința adevărată.  

Nea Marancea, până la izbucnirea pandemiei de coronavirus ai fost văzut pe la mai toate meciurile Universității Craiova, de când ai această pasiune pentru Știința?

Vă mulțumesc din suflet că îmi dați posibilitatea să vorbesc despre Universitatea Craiova. Eu sunt născut în Cilieni, în anul 1955, în Raionul Corabia. Am moștenit pasiunea pentru Universitatea Craiova de la bunicul meu. El era prieten cu boierul Pleșa din Craiova, cel care la vremea aceea ajuta echipa de fotbal Știința Craiova, așa cum se numea formația noastră. Însă, în Corabia, în zona unde locuiam eu, nu aveai cum să nu știi cine este Ion Oblemenco, iar eu mă duceam de mic copil la meciurile lui de acolo.

Gheorghe Marancea, în tinerețe

Și cum reușeați să mergeți apoi la meciurile Științei?

Vă dați seama că nu îmi era deloc ușor. Vindeam ouă de acasă prin sat ca să fac rost de bani să pot să mă duc la Craiova, iar apoi mi-am continuat școala în Bănie. Acolo, pe stadionul Tineretului l-am văzut pentru prima dată pe Mihai Ostrovski, iar personal l-am cunoscut pe nea Mihai, că așa îi ziceam eu, la uzinele Electroputere. El lucra acolo, iar eu făceam practică în acel loc. Nea Mihai a fost un șef de galerie extraordinar. Prin deplasari nu lăsa pe nimeni în urmă, cum spunem noi, și avea grijă de noi toți. Mie mi se spunea Neamțu că eram înalt și blond. Îmi aduc aminte că prin 75 nea Mihai a strâns vreo 500 de suporteri de ai noștri și am dormit pe stadion ca să fim sigur că intrăm la meciul cu Dinamo. I-am bătut a doua zi cu 3-0. Pe Dinamo i-am urât cel mai mult.

De ce?

Ura mea pe Dinamo a pornit din 1973, atunci când dinamoviștii ne-au furat titlul. Au aranjat restanța cu CFR Cluj și au câștigat cu 4-0. Le-au favorizat ulterior celor de la CFR un turneu prin Germania. Dinamo a câștigat titlul la golaveraj, iar noi am pierdut campionatul la un gol. Însă, cea mai mare durere a mea a fost că am pierdut noi cu Brașov pe fostul central. Dacă noi câștigam meciul ăla, Dinamo putea să aranjeze 100 de meciuri că tot nu mai lua titlul. Imediat, după ce s-a terminat campionatul am pus la cale un plan cu prietenii mei. Am luat un cearceaf și am scris cu dude negre pe el: Campionii suntem noi, râsul lumii sunteți voi! Am luat bannerul și am plecat la București. Îmi aduc aminte că am pândit câteva ore ca să prind o posibilitate să intru pe stadionul din Ștefan cel Mare. Am sărit gardul pe la intrarea de lângă spital. M-am târît pe burtă și le-am lăsat bannerul la mijlocul terenului stadionului din Ștefan Cel Mare. Apoi, în 74 am câștigat noi titlul, în fața lui Dinamo, și ne-am luat revanșa.

Gheorghe Marancea, cel cu geanta în mână, a făcut o poză împreună cu prietenii lui înainte de meciul cu Fiorentina

Cum erau deplasarăile la meciurile Craiovei Maxima?

Îți era greu să prinzi bilete pentru că stadionul era plin meci de meci. În plus, pe trenuri printre noi erau infliltrați și securiști, care încercau să ne tragă de limbă ca să afle ce discutăm noi pe la întâlniri și la stadion.Se încerca chiar și coruperea noastră cu diferite servicii ca să le devenim turnători. Lui Ceaușescu îi era frică să nu pună lumea la cale vreo revoltă împotriva lui, mai ales că la Craiova se strângeau pe atunci meci de meci peste 30.000 de spectatori. În perioada aia l-am cunoscut personal și pe regretatul comentator Sebastian Domozină. Nu am pierdut niciun meci internațional. Era o plăcere să îi vezi live jucănd pe Oblemenco, Balaci și pe toți cei pe care noi i-am iubit. A fost mare nebunie pe stadion la partidele cu Fiorentina, Bordeaux, Kaiserslaurten și Benfica. Am fost la toate aceste meciuri.

La meciul cu Universitatea Cluj din Cupa României

Cu cine mergeți acum la meciurile lui FC Universitatea Craiova?

Merg la meciuri cu băieții din actuala birgadă Sud Slatina. Chiar dacă am 65 de ani, să știți că băieții mă primesc bine în rândul lor. Voi merge la meciuri cât mă vor ține picioarele. Le mulțumesc fraților Stroe că îmi permit să merg cu ei, dar și tuturor prietenilor mei. Mă bucur că liderul nostru Sorin Chipeșu ține Peluza Sud 97 unită. Am plâns de bucurie când am văzut că Peluza Sud 97 nu a trădat și a rămas să lupte pentru Universitatea Craiova adevărată. Băieții de acolo mă respectă, iar eu îi știu pe ei de mici copii și îi respect pe toți la fel de mult. Când îi văd pe ei, să știți că parcă mă văd pe mine în tinerețe. Când domnul Adrian Mititelu a reînscris echipa în competiție, am simțit că parcă mi s-ar fi născut propriul meu copil, atât de bucuros am fost. Nu puteam deloc fără echipa vieții mele. Am avut zeci, sute, mii de kilometrii bătuți după Universitatea Craiova și pot să vă spun că nu voi renunța niciodată să merg după FCU. Nu am pierdut niciun meci în Liga 4, la fel și în Liga a treia.

Au fost și suporteri care au trădat, ce părere aveți?

Acolo sus este un Dumnezeu și ne vede pe toți. Eu am fost cu prietenul meu din Slatina, Cornel chiar și la București la procesele Universității și nu mă gândeam niciun moment că o să pierdem procesul. I-am visat pe acei judecători de la Curtea de Apel vreo trei nopți. Îmi doream măcar să ne repună în drepturi, dacă tot nu i-au condamnat pe Sandu și Dragomir. Acești doi oameni i-au nenorocit pe toți cei care au iubit adevărata Universitatea Craiova, nu pe trădători. Acei oameni susțin un proiect făcut doar din și ură și răzbunare pe Adrian Mititelu. Este un proiect făcut și pe suferința noastră.

Pe dumneavoastră a încercat cineva să vă corupă să suțineți proiectul lui CSU?

În 2014, încă nu intrase echipa în faliment, CSU a avut un meci cu la Slatina în Liga a doua. Acolo am reușit să ajung la Beldeanu, Silviu Lung ,Ungureanu, Adrian Popescu, Cristescu. Mai eram cu câțiva băieți și le-am reproșat foștilor jucători ai Universității că au trădat. Imediat am fost înconjurați de jandarmi, iar șeful de pe atunci al Brigăzii Mobile Craiova, domnul Marin, care mă cunoștea, a venit la mine și mi-a zis să ne potolim. Ne-a spus că mai bine acceptăm abonamente gratuit de la CSU. Dar ei credeau oare că eu vând FCU pentru CSU pe un abonament? Nu îmi vindeam dragostea mea pentru FCU nici pe toată averea din lumea asta. Aveam prieteni în Craiova care se trezeau prin cutiile poștale de la scara de bloc cu invitații gratuite la meciurile lui CSU. Vă dați seama cât de penibili erau? Vă dați seama câte presiuni au făcut primarii pe unii suporteri ca să meargă la meciurile lor? Dar eu voi rămâne până o să mor cu FC Universitatea Craiova și sunt sigur că o să revenim în Liga 1.