Sponsor oficial al

Victoria cu 2-1 în fața Poloniei ne descrețește un pic frunțile, pe bună dreptate încruntate după patru eșecuri la rând. Și o felie importantă a succesului i se cuvine lui Gică Hagi, care a înțeles modul în care România, o echipă fără individulități, se poate impune.
N-am dominat Polonia, dar nici ei, cu excepția finalului în care căutau egalarea, nu s-au suit pe noi. Posesia a fost de 45 la sută pentru noi, 55 la sută pentru ei. Echilibru, cu un mic avantaj pentru adversar, și dacă scoatem din ecuație ultimele 10 minute, probabil că a fost cam ”fifty-fifty”.
Au tras de mai multe ori spre poarta noastră, 15-11, au jucat de mult mai multe ori mingea în careul nostru decât noi într-al lor, 32-8. Dar la șuturi pe poartă am avut avantaj, 4-3. Ca și la marile ocazii (altele decât cele din care s-a marcat), 2-1.
În această tactică economicoasă trebuie însă remarcat că tot ce a fost periculos la poarta Poloniei a rezultat în urma contraatacurilor noastre. Inclusiv golul lui Florinel Coman, anulat pentru faultul lui Rațiu în cealaltă jumătate de teren.
Primul gol e contraatac clar, concretizat de pasa lui Bîrligea la Cicâldău. Al doilea la fel, ”pică” în urma unei repuneri a lor de la margine aproape de careul nostru, intercepție Corbu, pasă Cicâldău, ”assist” Bîrligea, finalizare Man. Și tot pe contraatac a venit și imensa ratare a lui Ianis Stoica, servit (iarăși!) de Bîrligea. Așadar, patru contraatacuri letae, un gol anulat, o mare ratare și două reușite pe tabelă!
Sigur că fotbalul pe contraatac e considerat, pe bună dreptate, speculativ. Dar contraatacul poate fi o armă redutabilă atunci când ai jucători de viteză și când valoarea individuală a jucătorilor nu-ți permite o posesie cu care să-ți năucești adversarul.
Trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să recunoaștem că în acest moment, prin valoarea efectivă a jucătorilor care o compun, naționala României își poate permite o posesie copioasă doar împotriva adversarilor mici și foarte mici.
Ca să ai mingea, trebuie s-o câștigi, iar asta se face prin pressing. După ce-ai câștigat-o, îți trebuie individualități ca să n-o pierzi. Și o tradiție în a pasa, uneori chiar și fără a amenința poarta adversă. Așa cum face Spania, de exemplu, care la toate meciurile lasă senzația că a venit cu mingea ei de acasă și nu vrea s-o lase deloc adversarilor.
România 2026 nu poate face asta, dar să nu uităm că nici măcar România 1994, adică Generația de Aur în anul ei de vârf, n-a făcut-o. Atunci, cu Columbia și cu Argentina am marcat șase goluri, dintre care măcar cinci au fost pe contraatac. Așadar avem o tradiție în a fi speculativi și nu trebuie să ne fie jenă că uneori mingea stă mai mult la adversari decât la noi. În fotbal, a juca pe contraatac, a fi speculativ, înseamnă a fi inteligent, a-ți găsi arma care te poate face câștigător.
La conferința de presă de după victoria cu Polonia, Gică Hagi spunea că și-ar dori să trăiască acel moment, în care noi să avem 70 la sută posesie în fața Angliei, pe Wembley. Nu-l va apuca nici el, nu-l vom apuca nici noi. Dar victorii pe contraatac vom mai obține, dacă vom ști să fim ”deștepți”.
Distribuie articolul:
Alte articole
Topul țărilor ale căror echipe au câștigat cele mai multe trofee Champions League - Spania conduce detașat
- de editie.ro
- 13 Noiembrie 2025
INTERVIU: Roboții umanoizi nu mai sunt un experiment. Dragoș Preda despre utilitate și limite
- de Octavia Hantea
- 10 Februarie 2026
Dar despre FRF nu ne povestește nimic Recorder?
- de Răzvan Ioan Boanchiș
- 11 Decembrie 2025
Ministrul Finanțelor participă la reuniunea ECOFIN de la Bruxelles
- de Florin Bâcu
- 11 Decembrie 2025
Regina șahului mehedințean
- de Stoichița Dumitru
- 2 Februarie 2026
Incendiu într-o școală din Drobeta-Turnu Severin
- de editie.ro
- 27 Februarie 2026

