Gustul deja familiar al înfrângerii

La ce poate spera o echipă care pierde al 15-lea meci al sezonului și care se află pe locul al doilea la numărul înfrângerilor, doar Dinamo având mai multe? Nu la mare lucru! E groaznic atunci când eșecul devine o obișnuință, o a doua natură. Sigur că înfrângerea e o componentă a fotbalului, dar când ea survine prea des, te poate transforma într-un perdant de profesie.

Lipsă acută de fotbal

Pe stadionul din Sibiu, Craiova a arătat ca echipă dezlânată, moale, nesărată, timidă, neinspirată, obligată parcă să intre pe teren la o oră la care avea alt program, avea altceva de făcut. Am văzut nu neapărat o lipsă de atitudine, cât mai ales o lipsă acută de fotbal. Uitat acasă sau pierdut pe undeva pe Valea Oltului, pe anevoiosul drum către locul faptei.

N-au prea intrat în careu!

Fără Bauza e greu, e al doilea meci la rând în care Pepe nu e pe teren și a doua înfrângere. Bahassa nu poate face același lucru, încearcă, dar nu-I mai ies nici driblingurile, nici exterioarele de altădată. De la el a venit cea mai mare ocazie olteană, acea lovitură liberă din finalul primei reprize, dar a fost vorba de o fază statică. În mișcare, Yassine a reușit prea puțin. Asta în timp ce Sidibe n-a reușit absolut nimic, iar Chițu traversează o criză clară de formă, hrănindu-se din amintirea celor 9 goluri marcate în toamna lui 2023. Puținele situații de gol au venit din șuturi din afara careului (mai ales de la Dragoș Albu), dar nimic creat, lucrat, construit!

În fața unor veterani

Cu asemenea suferințe acute în atac, era greu de obținut ceva. Deși de putut, se putea, pentru că Hermannstadt a avut un cuplu de fundași centrali cu o medie de vârstă de-a dreptul venerabilă: căpitanul Ionuț Stoica a făcut deja 36 de ani, iar Valerică Găman împlinește poimâine 35. Peste astfel de veterani trebuie să te duci cu jocul, să-i pui în dificultate! Ceea ce nu s-a întâmplat, Craiova a fost preocupată mai mult de o posesie sterilă în jumătatea adverse, iar din propria jumătate s-a ieșit foarte greu cu mingea, Sibiul făcând mereu pressing agresiv. Termen care oltenilor le pare necunoscut, normal, o echipă de tehnici” și de vedete nu folosește procedee provenite din salahoria fotbalului, din așa-zisa muncă de jos!

Așa se face la Coverciano?

Parte din această moliciune a echipei e și a antrenorului. Poate că-i aparține mai mult asta decât golul cu călcâiul al lui Bauza, la care el n-a avut prea mare contribuție. În plus, e a mai multa oară la rând când Giovanni ratează schimbările complet și cu seninătate.

La sibieni, Fonseca a dat gol la un minut și ceva de la intrarea în teren, ceea ce din partea lui Măldărășanu înseamnă inspirație. La Craiova e complet pe dos. Deși are cinci înlocuiri la dispoziție, antrenorul  face doar câte una, în total trei. Iar înaintea minutelor adiționale operase doar două. Ce rost o mai  fi avut introducerea lui Blănuță în minutul 90+1? În aproape o jumătate de veac de privit la fotbal, rar am văzut ca o echipă condusă la limită să facă schimbări în minutele adiționale!. Nu rezolvi nimic, doar pierzi timpul. Sau poate că e vreo nouă dogmă predicată din amvonul de la Coverciano și noi n-am aflat încă de ea!

Vremuri grele

E supărătoare înfrângerea de la Sibiu, dar e îngrijorător și ce urmează. O săptămână cu două meciuri, un ritm competițional neobișnuit și venit într-un moment în care Craiova pare să-și fi pierdut și inspirația, dar și suflul. Dacă pe acest fond de somnolență generalizată nu se aude zgomotul ceasului deșteptător, s-ar putea să vină vremuri grele.