Știri FCU
Sponsor oficial al
Marian Stoenac a marcat opt goluri în turul campionatului pentru Știința.
Mijlocașul alb-albaștrilor, în vârstă de 26 de ani, a oferit un interviu în exclusivitate pentru Ediție.ro, din cantonamentul Științei din Antalya. Autor a șase goluri în stagiul de pregătire din Turcia, Stoe a recunocut că și-ar dori să joace de la vară cu numărul 10 pe tricou și este dispus să muncească pentru acest lucru.
Stoe, înainte de startul turului de campionat, am vrut să fac un interviu cu tine, dar mi-ai spus că dorești mai întâi să vorbești pe teren. A trecut turul, ai marcat opt goluri pentru Știința, iar în cantonament alte șase goluri, cum este pentru tine?
Eu, când am venit la Universitatea Craiova, am venit doar cu gândul de a promova și de a încerca să îmi fac treaba cât mai bine pe teren. Principalul meu gând nu a fost să trag să ies golgheter ci a fost să îmi ajut echipa cât pot de mult. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ținut sănătos și cred că am muncit destul bine până acum la Știința.
Ai marcat și împotriva Naționalei U19 a Rusiei, cum a fost acest joc?
Mă bucur că am înscris, mai ales că am făcut-o în cel mai tare meci al nostru din Antalya. Pe tinerii jucători ai Rusiei i-am simțit foarte puternici, am înțeles că în primul 11 au fost trei jucători de la echipa mare a lui Zenit. M-am simțit bine în acest meci, fizic am stat foarte bine, și îmi pare rău că nu am marcat și atunci când portarul advers a scos mingea de sub bară. Suntem pe drumul cel bun și cu meciuri tari vom fi și mai puternici în campionat.
Am observat în campionat, dar și aici în Antalya, că bați foarte bine loviturile libere, de unde ai această abilitate?
Vreau să îi mulțumesc din suflet tatălui meu, deoarece, când eram copil. el m-a învățat așa ceva. Când eram mic, în fiecare zi, mă trezea la șase dimineața și mă punea să fac la zid cu elasticul iar apoi mă învăța să dau în minge cu stângul, dar și cu dreptul. Datorită lui tata am reușit să am aceast abilitate și biomecanică în lovirea balonului.
Tatăl meu a fost fotbalist și lovea foarte bine mingea cu stângul, dar, din păcate, el a avut un accident când avea 28 de ani, iar eu șase luni, și a trebuit să se lase de fotbal. Ajunsese să evolueze la Liga a doua și chiar îmi pare rău că nu a putut să joace mai sus. Dar cred că este mândru de ce am realizat eu până acum și vă asigur că nu vreau să mă opresc aici.
Ai jucat la Liga 1, nu?
Da! Am debutat la Liga 1 la 22 de ani, acum am 26, și am reușit să marchez încă de la debut. Însă acel gol a fost important doar pentru mine, nu și pentru echipă, deoarece marcasem deja când Sepsi avea 2-0.
Cum ai ajuns la FC Universitatea Craiova și ce ai gândit în momentul transferului tău la Știința?
O să fiu foarte sincer cu dumneavoastră, mie nu îmi plac cuvintele mari spuse doar așa ca să fie spuse. Prima dată când domnul Pușcaș m-a căutat, nu eram chiar atât de convins să mă bag în acest proiect. Ulterior, mi s-a prezentat proiectul, am văzut că este stabilitate la echipă din toate punctele de vedere, iar în cele din urmă am acceptat și acum îmi pare foarte bine că am făcut acest pas.
Ce alte lucruri ai mai întâlnit la FC Universitatea Craiova?
Universitatea este a șasea echipă din cariera mea, dar până acum nu am avut niciodată posibilitatea și șansa să evoluez cu o asemenea galerie în spate. Când auzi Peluza Sud 97 cum cântă la meciuri, te simți cu adevărat fotbalist, iar galeria te motiveză să fii și mai puternic pe teren. Am cântat și eu alături de acești băieți și mă simt mândru.
Ce crezi că urmează din retur?
Eu sper să nu avem nicio înfrângere în retur, dacă vom juca în continuare după principiile lui Mister, este greu să ne bată cineva. Ne-am pregătit foarte bine, mai ales că suntem conștienți că promovarea nu este încă jucată. Până nu vom obține matematic promovarea, nimic nu este jucat.
Pe cât ai semnat contract cu FC Universitatea Craiova?
Am semnat pe un an, cu drept de prelungire pe încă unul, dar eu îmi doresc să continui la Universitatea Craiova și în Liga 2. Vrea să ajung cu Știința în Liga 1 și să joc și atunci pentru Universitatea. Însă, totul depinde și de ceea ce își dorește domnul Adrian cu mine.
Marian, îți voi pune o întrebare mai delicată, am observat că în cariera ta ai jucat și cu numărul 10. Aici, după plecarea lui Florin Costea, nici un alt jucător nu a mai evoluat cu acest număr pe tricou, ți-ar plăcea să joci din Liga a doua cu numărul 10?
Este o onoare pentru fiecare jucător care ar veni la Universitatea să joace cu numărul 10, deoarece acest număr este foarte important pentru echipă. La orice echipă din lume, jucătorul cu numărul 10 are un rol mai special în formație.
Aici, am ales numărul 30 pentru că este data mea de naștere, dar și pentru că numărul 10 nu mi s-a dat. Însă, vă asigur că o să muncesc și mai mult de acum, deoarece, ca să fiu îndreptățit să evoluez cu acest număr, trebuie și să demonstrez pe teren că îl merit. Aș purta cu mare mândrie acest tricou cu numărul 10, deoarece, în istoria Universității Craiova, foarte mulți fotbaliști de valoare au jucat cu acest număr.
Poate că, în acest moment, este cam hazardată întrebarea. Crezi că ai putea să te transferi în străinătate de la FC Universitatea Craiova?
Am 26 de ani și sunt hotărât să realizez multe lucruri frumoase în tricoul Științei. Însă trebuie să fim realiști să să recunoaștem că este greu să ajungi la un club din străinătate plecând de la Liga a treia. Eu trebuie să o iau pas cu pas, să joc cât mai bine, să promovăm an de an și o să vedeți că o să vină vrema când și noi vom putea să prindem transferuri în străinătate. Iar eu, dacă este să mă transfer la o altă echipă de afară, atunci mi-ar plăcea să o fac din tricoul Științei.
La echipă sunt și câțiva tineri jucători de perspectivă, ce părere ai de juniorii lui FC Universitatea Craiova, ce sfaturi le-ai da?
În primul rând, sunt copii talentați, că dacă nu erau talentați nu ajungeau aici. Dar trebuie să muncească din ce în ce mai mult, să lase capul jos și să mai asculte câte un sfat de la noi, cei mai mari. Eu, când eram ca ei, deși eram golgheterul echipei, ascultam de cei mai mari. Iar dacă mai uneori mai greșeam, să știți că eram certat de băieții cu experiență din echipă. Luam și câte un șut în fund iar apoi îmi dădeam seama că îmi prindea bine.
