EXCLUSIV. Mogoșanu: "Voi lupta până la ultima picătură de energie pentru Universitatea!"

Portarul Științei a recunoscut că dacă Adrian Mititelu nu era patronul echipei la care este legitimat acum, dacă juca la o altă formație și suferea o asemenea problemă medicală, nu știe ce s-ar fi putut întâmpla cu el.

Mogo, ai venit aici în Antalya și se pare că ușor, ușor, începi să intri din nou în poarta Științei, cum te simți?

În primul rând, sunt mândru că aproape am trecut peste o asemenea accidentare. Mă simt destul de bine și sunt bucuros că am reușit să fac toate antrenamentele, chiar nu mă așteptam. Aici, în Antalya, a fost o surpriză pentru mine să intru atât de repede să joc. Staff-ul m-a ajutat să îmi revin și să ajung la niște parametri foarte buni într-o perioadă atât de scurtă.

Cum a fost perioada de după accidentare și, ulterior, cea de după operație? 

Imediat ce am ajuns la spitalul din Craiova, după ce m-am accidentat, patronul Adrian Mititelu m-a contactat și m-a asigurat că am tot sprijinul său, din toate punctele de vedere. Au contat enorm pentru mine aceste lucruri, pentru că, dacă nu eram la Universitatea și nu îl aveam patron pe domnul Adrian, nu știu ce s-ar fi putut întâmpla cu mine după o asemenea accidentare, pe la o altă formație. Știți și voi ce se mai întâmplă prin România în zilele noastre.

Ce alte persoane au fost alături de tine în această perioadă?

Toți membrii familiei mele, absolut toți. Am avut-o lângă mine pe soția mea. Suporterii Științei au fost și ei alături de mine, iar eu le mulțumesc frumos. Nu în ultimul rând, vreau să vorbesc și despre băieții noștri din Peluza Sud 97, iar ei știu bine cât de mult țin eu la ei. Le transmit pe această cale că atât timp cât voi juca la această echipă, voi lupta până la ultima mea picătură de energie pentru Universitatea Craiova.

Îți voi pune o întrebare mai delicată, ți-a trecut vreodată prin cap că după această accidentare te-ai putea lăsa de fotbal?

(i-au dat dintr-o dată lacrimile) Atunci când eram pe patul de spital, tatăl meu l-a întrebat pe doctor dacă o să mai pot juca vreodată fotbal după operație, iar medicul i-a spus să aștepte să mă vadă că merg din nou și abia apoi ne mai gândim și la fotbal. Vă dați seama ce am simțit eu atunci, auzind așa ceva? Au fost momente când, efectiv, a trebuit să învăț să merg din nou, să alerg, să lovesc din nou mingea. Au fost momente cumplite pentru mine. Însă am avut suportul băieților din Peluza Sud 97, iar ei m-au făcut să lupt pe fiecare zi cu gîndul doar la revenire. Am primit zeci de mesaje de la toți suporterii Universității Craiova.

Din câte am înțeles, tu trebuie să mai treci printr-o altă operație, nu?

Da. Urmează ultima fază de după această accidentare. Trebuie să scot tija, este vorba despre o operație minoră. Am înțeles de la medic că această intervenție o să dureze 15 minute, iar apoi perioada de recuperare o să fie undeva la trei săptămâni. Însă o să stabilesc împreună cu Mister și staff-ul când trebuie să mă operez, deoarece eu sunt gata să intru și să ajut echipa încă din prima etapă a returului. Vă repet: împreună cu Mister și staff-ul său vom stablli când trebuie să mă oprez ca să îmi scot tija. Că voi voi juca cinci,șapte, opt etape nu este nicio o problemă. Eu voi apăra cât timp o să fie nevoie.

Mogo, te-ai alăturat Universității din 2017, dar ai intrat la inimile suporterilor foarte repede, zici că joci de o viață la Știința, simți acest lucru?

Mă bucur că suporterii țjn la mine, am simțit asta, dar și eu țin la ei așa cum v-am spus mai sus. După ce am trecut prin ce am trecut în ultimele luni, simt că sunt dator tuturor oamenilor care iubesc Universitatea Craiova.

În retur nu ai evoluat, cum ai găsit acum echipa?

Este clar că se vede o creștere în joc. Am încredere și o singuranță și mai mare când îi văd pe colegii mei cum se prezintă pe teren. Mister ne-a implementat un stil de joc mult mai bun față de anul trecut iar echipa este omogenă. Dar să știți că postul nostru de portar nu este ușor. Dacă un coleg de al meu mai greșește, sunt eu în spate și poate că îl ajut, dar dacă noi, portarii, greșim, atunci pe noi nu ne mai ajută nimeni. Trebuie să fim pregătiți din toate punctele de vedere și mai ales mental. Trebuie să fim concentrați pe teren în permanență.

Consideri că promovarea este jucată?

Sub nicio formă. Nu trebuie să ne culcăm pe o ureche. Noi suntem Universitatea Craiova și trebuie să ne pregătim și să jucăm la victorie fiecare meci. După mine, trebuie să ne punem de acum un obiectiv în plus. Ar fi foarte frumos să terminăm acest campionat neînvinși. La Liga a doua trebuie să fim și mai puternici, deoarece vom întâlni și echipe de mare tradiție, iar eu zic că Universitatea nu mai are timp de pierdut prin Liga a doua. Trebuie să promovăm din prima. Suporterii noștri au suferit destul, iar echipa noastră și fani noștri trebuie să revină cât mai repede posibil pe stadioanele din Liga 1 a României.

Mogo, care este idolul tău dintre portarii din fotbal?

În primul rând, eu mă consider un portar special. Dumnezeu mi-a dat un talent foarte mare. Nu mi-a dat o înălțime mare, dacă eram mai înalt, probabil că acum jucam, la 27 de ani, la un alt nivel. Dar, până la urmă, mă mulțumesc așa cum sunt, că altfel poate nu aș fi avut șansa să joc vreodată pentru formația visurilor mele, echipa mea de suflet, Universitatea Craiova. Așa, ca idol, vă pot spune că mi-a plăcut Florin Prunea. Mă consider mai aproape de calitățile lui. Să știți că portarii de înățimea mea muncesc foarte mult, deoarece trebuie să suplinească prin alte calități. Viteză de reacție, joc bun de picior, poziționare în poartă mai bună...

Am observat, la antrenamente, că mereu îi încurajezi pe mai tinerii tăi colegi, Mario Enache și Claudiu Chindriș, contează acest lucru pentru ei?

Sunt sigur că ei primesc cu mare plăcere sfaturile mele. Și eu am primit, când eram de vârsta lor, astfel de sfaturi de la colegii mai mari. Însă lângă noi este nea Vali David și toți trei avem multe de învățat de la antrenorul nostru. Împreună formăm o adevărată familie, iar dacă tot m-ai întrebat de Mario și Chindriș, eu le transmit să fure meserie de peste tot, chiar și de la portarii adversarilor. Mario și Claudiu sunt doi tineri de perspectivă, dar trebuie să muncească foarte mult dacă vor ca într-o zi visurile lor să se îndeplinească. Totul depinde doar de ei.