Economia României. Și o gâscă

Țara merge excelent. Și are un mare viitor. Învățământul. Se unesc școlile, vor ieși bătăi între elevi, dar a fost mărită vârsta până la care se poate sta la catedră. 68 de ani. Deci ce economie facem? Vorba unui profesor de Drept, ''până și un contabil care a învățat la Bioterra știe că un profesor de 68 de ani va fi bugetat mai mult decât unul de 40.''

Facem economie cu cheltuieli mai mari. România nu se va vindeca niciodată dintr-un motiv foarte simplu. Miniștrii sunt oameni de partid, nicidecum persoane cu performanțe în domeniile pe care le pilotează. Concret, nu știu câți miniștri ai economiei sau de finanțe ar fi în stare să NU bage în faliment un chioșc unde se vând biscuiți. Dacă-i pun să vândă și napolitane, cred că deja îi încurc. Teoria asta e valabilă și pentru ziariști. Foarte puțini, eu nu sunt printre ei, ar fi capabili să patroneze un trust de presă. Și dacă tot nu putem rezolva problemele României cu articolul meu și alte câteva mii scrise de colegii mei, măcar să vă povestesc o întâmplare cu un ziarist devenit ministru.

În anii '90, dacă-l urmăreai pe Ilie Șerbănescu perorând, la Pro TV, despre bani, te întrebai de ce nu e ministru. În capcană au căzut și politicienii. Și a ajuns ministru. Se pricepea. Dintr-un buget de 10 lei îți făcea imediat 9, fără să cheltuiască sau să fure vreun leu. Rezolva totul dintr-o privire de expert. Dar să ne întoarcem la vremurile lui de glorie, când era pe armăsari de basm, în calitate de analist economic al neamului. S-a împrietenit cu un om de afaceri și acesta s-a simțit onorat când a fost invitat să ia masa acasă la Ilie Șerbănescu. După ce s-a dezghețat atmosfera protocolară, geniul financiar Șerbănescu s-a confesat. Avea o pasiune. ''Poate că maestrul cântă la flaut. O fi numismat, că e domeniul său. Sau colecționar de dantele de Valenciennes'', se gândea omul de afaceri. Pasiunea lui Șerbănescu era o gâscă. Da, o gâscă. Și i-a arătat gâsca. Îndopa gâsca pe balcon. În mijlocul Bucureștiului. ''Atunci mi-am dat seama că specialistul ăsta s-ar pierde prin Geneva sau pe Wall Street'', mi-a povestit oaspetele lui Șerbănescu. Această fațetă pastorală decodifică multe decizii de coteț, adoptate de ministrul căruia îi plăcea foie gras în viu. Domnul ministru trecuse prin economia patriei ca gâsca prin apă.