Dumnezeu a calificat echipa României

 

• 

Analizând temeinic, echipa noastră nu ar fi avut nicio șansă de calificare. Valoric, suntem sub Elveția și Israel. Moralul, de asemenea, se află sub cel al Elveției, Israelului și Kosovo. Pe Edi Iordănescu nu l-am considerat niciodată, și nici acum nu îl consider un mare antrenor. Profilul  nu îi permite să fie un bun mobilizator (timbrul vocal, temperamentul etc.) nu îl califică pentru o astfel de abilitate. În unele condiții, și nu puține, mobilizarea poate suplini diferența de valoare. Ori, Edi Iordănescu vrea să ni se prezinte mai degrabă un antrenor echilibrat-aristocrat.

Din punct de vedere tehnico-tactic, nu excelează. El nu poate face o analiză obiectivă, în veederea selecției, titularizării, tacticii, întrucât judecata îi este influențată (poate doar la nivel de subconștient) de nevoia de a demonstra lumii că este un mare antrenor. Din această cauză, se încăpățânează să se poziționeze împotriva judecății colective, împotriva naturalului, firescului și a indicatorilor tehnici. Dacă îi iese, și lui i-a ieșit, ne obligă pe toți să recunoaștem că Edi Iordănescu este un antrenor excepțional. Cine ar fi crezut la începutul campaniei de calificare că vom merge la Europene de pe primul loc? Mai nimeni, și iată-ne, cu șanse reale de a trăi nesperatul.

Cu toate astea, eu îmi mențin opinia: Iordănescu nu este un antrenor excepțional, dar este un om meritoriu, căci prin el lucrează Providența. Dacă ar fi să analizăm rezultatele directe, penaltiurile neacordate împotriva noastră, vom spune „Ce noroc am avut!”. Dar nici aceste înlănțuiri norocoase nu ar fi fost de ajuns dacă nu am fi beneficiat în mod indirect de altele. Or, suma acestor evenimente favorabile nu poate fi atribuită întâmplării, căci întâmplarea este un termen convențional, pe care oamenii l-au inventat ca să explice cele petrecute și ale căror cauze nu pot fi înțelese. În atare condiții, nu putem vorbi decât despre miracole, la originea cărora nu se poate afla decât Dumnezeu.

Când orbul a vrut să  mulțumească pentru vindecare, Dumnezeu i-a raspuns: „Nu eu te-am vindecat, ci credința ta.” (Matei 9:22). Este în afara oricărui dubiu că Edi se află într-o relație personală cu Dumnezeu și crede sincer în puterea Celui de Sus.

Abia acum Iordănescu trebuie să facă față unei provocări imense. Dacă va cădea în păcatul mândriei în care cade mereu Gigi, umilința la Campionatul European va fi mare. Dacă însă va rămâne la fel de smerit în relația cu Dumnezeu, orice e posibil. Dincolo de toate acestea, pentru performanta calificării, din punct de vedere tehnic, la rubrica Antrenor este trecut numele Edi Iordănescu. Așadar, se cuvine ca în fața lui să facem o plecăciune, și să aplaudăm.