Sport
Sponsor oficial al
Născut pe 8 februarie 1926, la Gura Văii, Constantin Drăghici a pregătit generaţii de boxeri, cel mai reprezentativ fiind Dumitru Cipere, singurul medaliat olimpic din istoria sportului severinean. După Revoluţie, Drăghici a antrenat la CS Auto Transport Local Drobeta - Turnu Severin, într-o sală improvizată în incinta Uzinei de Vagoane. Deşi, în ultimul deceniu, de-abia reuşea să facă rost de sponsorizări pentru deplasări, clubul neavând nicio finanţare, n-a renunţat la marea pasiune, iar ultima medalie a obţinut-o în urmă cu doi ani, prin Răzvan Vânătoru (54 kg), clasat pe locul al treilea la Campionatul Naţional de cadeţi, de la Călăraşi. Vârsta nu l-a iertat însă nici pe antrenorul emerit, care se vede nevoit să abandoneze activitatea sportivă.
Din păcate, trebuie să renunţ. Am unele probleme medicale şi nu mai pot continua să merg la sală. Din lipsa fondurilor, nu are cine să-mi continue munca. Păcat că am pierdut nişte sportivi buni.
Constantin Drăghici
Şlefuit de aghiotantul Regelui Mihai
Acesta şi-a început activitatea sportivă la Reşiţa, în perioada liceului. Tânărul Drăghici a practicat atletismul, participând la probele de fond, fotbalul şi luptele greco-romane.
În 1942, m-am dus singur la box, iar în momentul în care am intrat în sală, nu m-am mai putut despărţi de acest sport. Am realizat că acolo e locul meu. Primul meu antrenor a fost Petre Pop, care m-a aruncat în ring după ce am râs de un coleg care fusese trimis la podea. Am pierdut şi eu, dar asta m-a ambiţionat şi mai mult.
Drăghici
Revenit la malul Dunării în 1945, după terminarea liceului, acesta a continuat activitatea sportivă la CS CFR Turnu Severin.
Sportivii care veneau aici erau scutiţi de război. Aşa au ajuns la Severin şi fotbaliştii de la Ripensia Timişoara, care au promovat cu echipa în Divizia A, apoi au cucerit Cupa României. Ştiu că tribuna a doua a stadionului CFR, aflată pe locul actualei uzine de vagoane, a fost bombardată, dar sala de box nu a suferit pagube. CFR mai avea secţii de atletism şi motociclism.
Drăghici
Acesta a deprins cu adevărat tainele boxului de la Petre Alexandrescu, un mehedinţean născut în Strehaia, care l-a iniţiat şi pe Regele Mihai la discipline precum scrima sau spada.
Ca să poţi fi un bun pugilist, trebuie să te mişti repede. Boxul e ca o scrimă, loveşti şi te retragi. E o măiestrie. Petre Alexandrescu m-a remarcat la un turneu la Cluj, unde el era antrenor, apoi mi-a fost profesor la Metalul Turnu Severin.
Drăghici
Vicecampion naţional în 1954
Deşi nu se poate lăuda ca boxer decât cu o medalie de argint, cucerită în 1954 la naţionalele de seniori, cariera de antrenor a lui Constantin Drăghici este una impresionantă.
Am pierdut finala în faţa unui sportiv de la Dinamo, club care strângea cei mai buni sportivi din ţară, iar competiţia s-a desfăşurat pe stadionul «Griviţa Roşie» din Bucureşti. Încă se boxa fără cască în perioada mea. Comuniştii au interzis apoi profesionismul şi a devenit box de amatori. În întreaga carieră, am câştigat peste 120 de meciuri prin KO. În 1958 am abandonat activitatea de boxer şi m-am apucat de antrenorat. Boxul a adus Severinului prima medalie de aur la un campionat european şi prima medalie la jocurile olimpice. Am mai adus şi trei medalii de aur la campionatul balcanic, alte trei la turneul «Prietenia», care era la fel de puternic ca un campionat mondial. La naţionale, elevii mei au cucerit vreo 90 de medalii. De-abia în 2005 am fost declarat cetăţean de onoare al Severinului, dar asta nu m-a ajutat cu nimic. Trăiesc tot dintr-o pensie amărâtă şi nu m-am descurcat de unul singur.
Drăghici
