Doctoratul și Maradona

de Răzvan Ioan Boanchiș
4 Ianuarie 2024
1872 vizualizari

Doamna rector de la Harvard a fost prinsă că a plagiat. Harvard în mediul universitar e ca Steaua, Dinamo, Craiova și Campionatul Mondial din America 1994 în fotbal, adică maximum. Maximum la noi, să ne înțelegem. O să râdeți, dar mizeria pe care a făcut-o doamna de la Harvard îi cauționează pe borfașii noștri cu doctorate care au otrăvit mediul politic. "Dacă a plagiat ditamai intelectuala de la Harvard, de ce să nu plagiez și io, care sunt un simplu deputat combinagiu?"

Furtul comis de un intelectual e mai grav decât furtul făcut de un ciorditor în tramvai. Poate ca hoțul ăla n-avea ce să mănânce. E și el un golănaș. Și e chiar mai de stimat decât un atârnător, pentru că atârnătorul nu riscă. Dar un intelectual care plagiază - adică fură, deși îi e bine, dar ciordește ca sa îi fie și mai bine - e un nemernic suprem. Nu întâmplător am scos o carte cu acest titlu - "Nemernicii supremi" - în 2014.

Cunosc (nu personal) și cunoașteți (personal sau nu) un domn din fotbal care și-a dat doctoratul la 26 de ani. Nu-i dau numele, sunt oaspete la "Ediție Specială" și nu vreau să creez probleme. Nici n-am precizat dacă acel cetățean e din fotbalul românesc sau internațional, dar știu sigur că nu înțelege nimic nici din unul, nici din celalalt. La 26 de ani poți să-ți dai doctoratul doar în opera ta, cu condiția să te cheme Serghei Esenin, Aurel Vlaicu sau Maradona. Cei trei nu și-au dat doctoratul. Unul s-a sinucis, al doilea a căzut cu avionul, al treilea a luat-o pe panta viciului. Nu și-au dat doctoratul pentru că nu aveau nevoie. Erau genii. În opera altuia sau într-o știință n-ai cum să-ți dai doctoratul la 26 de ani. Aaaa, dacă te cheamă Nicolae Iorga, ai cum! Iorga și-a dat doctoratul la 23 de ani. Și a scris 1300 de cărți. Doctorii noștri din politică și din instituțiile de forță n-au citit împreună 1300 de cărți. Și n-ar fi o rușine. Dintre proști, cel mai prost e prostul intelectual. Și tocmai pentru că e prostul proștilor, simte nevoia să se și împopoțoneze cu doctorate. Chestia asta se cheamă prostia cu cravată.