Sponsor oficial al
Acum câteva zile scriam aici, în ”Ediție”, că secretarul general al FRF, Gabriel Bodescu, ar fi ”pe cracă”, urmând a fi mazilit în curând pentru mai multe ”belele”, culminând cu intervenția sa în favoarea Ștefăneștului, care face practic nule barajele de promovare în divizia secundă, Federația trebuind s-o ia de la capăt în această privință. Mai spuneam și de implicarea ”domnului de la vulcanizare” în arbitraj, unde face legea de mai mulți ani și de unde tocmai i-au fost maziliți favoriții, Ed. Dumitrescu și L. Ciobotariu.
Lucruri perfect reale. Lui Bodescu, intrat în conflict cu Bureanu pentru exces de zel și depășirea atribuțiilor sale în mai multe privințe, i s-au cam retezat aripile federale cu care zbura maiestuos de atâtea vreme pe deasupra întregului fotbal românesc. Surse din preajma FRF povestesc că vulcanizatorul buzoian vine conștiincios la program, stă în biroul său de la Casa Fotbalui și, rămas cam fără obiectele muncii sale, șomează. Iar când se face ceasul de plecare, părăsește Casa Fotbalului pentru a reveni a doua zi.
S-ar zice că este un fel de așteptare a implacabilului, adică a acelui moment în care Comitetul Executiv se va întruni și va vota schimbarea secretarului general adjunct al forului. Nu există niciun fel de chibițare, nu se discută câți dintre ce 16 membri ai C. Ex. ar vota pro și câți ar fi împotriva mazilirii vulcanizatorului. Comitetul Executiv e un for atât de democratic încât toată lumea votează așa cum i se spune. Iar dacă semnalul ar fi pentru ”out”, atunci totul ar fi o simplă formalitate.
Numai că de vreo două săptămâni semnalul pentru acel ”out” întârzie să vină. Asta pentru că aprigul buzoian ar fi transmis ”sus” (a se citi către biroul președintelui) că dacă va fi înlăturat la votul C.Ex. atunci va ieși la rampă cu o grămadă de lucruri interesante.
De pildă va povesti despre complicitatea șefilor în mai multe chestiuni delicate din ultimii ani. Se pare că, prevăzător, buzoianul mânuiește cu aceeași îndemânare atât manometrul cu care face presiunea la roți, cât și aparatele care înregistrează audio și video diversele discuții. Inclusiv unele șuete pe tema arbitrajului care a decis capmpioana în ultimul an, dar și în anii precedeți, inclusiv povești despre bani, despre centrele juvenile și așa mai departe.
Dar în audio-videoteca celui surghiunit acum în propriul său birou se pare că se află și o cantitate importantă de informații ”clasificate” din ultimele două-trei campanii electorale prezidențiale. Discuții cu votanții propriu-ziși, promisiuni, dar și conversații cu căpetenii politice de la nivelul mai multor județe.
Păi un asemenea om, depozitarul unei asemenra arhive, e așa ușor e înlăturat? E ”greu de ucis” și n-ar fi exclus să asistăm la spectaculos un ”Pupat Piața Independenței”, care să tragă cortina peste acest subiect.
