Cum să gestionezi emoțiile și rutina școlară când ești mamă în tratament oncologic. Onco-psihologul Ramona Schenker explică

Pentru orice familie, începutul școlii este un moment emoționant. În cazul mamelor care se confruntă cu boala, aceste emoții se amplifică: bucuria se combină cu frica, speranța cu incertitudinea. După cum explică Ramona Schenker, psiholog specializat în oncologie la Centrul „Sfântul Nectarie” din Craiova, „îngrijorarea, vinovăția, sentimentul de neputință sau chiar furia fac parte din această experiență, la fel ca mândria și dorința de a rămâne prezentă în viața copilului.”

Cele mai frecvente temeri ale mamelor se referă la prezența lor fizică la evenimentele școlare, la impactul emoțional asupra copilului și, nu în ultimul rând, la viitorul familiei. De multe ori, apare și sentimentul de vinovăție că micuțul nu trăiește o copilărie „ca în povești”.

„Aceste temeri sunt normale și pot fi gestionate printr-o comunicare deschisă cu copilul, prin sprijinul familiei și implicarea școlii. Consilierea psihologică ajută mama să găsească modalități sănătoase de adaptare”, adaugă Ramona Schenker.

Pentru a rămâne aproape de copil fără a-și pune sănătatea în pericol, mama poate apela la soluții simple: rutine scurte și previzibile, cum ar fi povestea de seară sau micul dejun împreună, planificarea activităților cu ajutorul unui calendar, implicarea altor adulți de încredere și momente autentice de conectare, chiar dacă durează doar câteva minute.

Sprijinul emoțional al copilului este la fel de important. Explicațiile trebuie să fie simple, pe înțelesul lui, emoțiile lui trebuie validate, rutina menținută, iar prezența altor adulți de încredere îi oferă siguranță. Școala, prin profesori și consilieri, poate juca un rol esențial în acest sens.

Ramona Schenker recomandă ca mama să ceară ajutor specializat atunci când anxietatea sau tristețea devin copleșitoare, când vinovăția o face să se simtă insuficientă sau când apar modificări vizibile în comportamentul copilului.

„Grupurile de suport sau psihologii specializați în oncologie pot aduce echilibru și resurse emoționale”, explică specialistul.

Pentru familie, cadre didactice și adulți apropiați, mesajul este clar: copilul are nevoie de ascultare, stabilitate și informații simple. Poate fi implicat prin gesturi mici și pozitive, dar nu trebuie să fie încărcat cu responsabilități de adult. Rolul lui rămâne să fie copil.

„În final, emoțiile și tensiunile unei mame aflate în tratament oncologic la începutul școlii nu sunt semn de slăbiciune, ci expresia unei iubiri profunde și a unei lupte dificile. Important este ca aceste trăiri să fie recunoscute și sprijinite de familie, școală și comunitate”, concluzionează Ramona Schenker.