Sponsor oficial al
Am suferit jumătate de an și mai avem câteva zile de speranță. În afara suferinței cauzate de retrogradare, a urmat cea generată de evoluții ezitante și rezultate slabe. Rând pe rând jucătorii care ne-au retrogradat au considerat că nu găsesc motivația să evolueze în Liga 2 și au plecat ca șobolanii de pe o corabie care se umple de apă sărată și trosnește a dezastru. Cumva, după serii inexplicabile și evoluții șterse, Craiova pare să fie în situația unui boxer care se clatină, dar care are șanse reale să obțină victoria.
Pe parcursul acestei jumătăți de an de suferință, după înfrângeri și lacrimi, avem șansa să revenim în Superligă. Calculele sunt complicate. Cu Mioveni susținut în viață, suntem la patru puncte de locul 3 și la trei puncte de locul 4. Fără Mioveni în campionat ajungem la 6 puncte de locul 3 și la 4 puncte de locul 4.
Avem patru meciuri în care vom trăi cu speranță. Chiar dacă pe stadion rândurile celor care au continuat să spere s-au rărit, mulți oameni se uită cu interes la felul în care evoluează echipa de care s-au îndrăgostit prima dată când au auzit de fotbal.
Același sistem pe care-l vedem că face ce vrea în România zilelor noastre este vinovat și de faptul că mulți dintre iubitorii de fotbal au o criză identitară atunci când trebuie să numească echipa pe care o susțin.
Cumva, această echipă este dovada vie că indiferent de puterea sistemului, indiferent de stadiul de degradare al unei societăți, nu toate lucrurile sunt făcute din spatele butoanelor apăsate dibaci de niște potențați ai unor vremuri. Pentru unii, moartea Craiovei ar însemna decesul ultimului gram de speranță. Pentru ceilalți, ar însemna că sistemul învinge de fiecare dată, iar rezistența este inutilă și dureroasă ca un chin pe care poți să-l eviți prin obediență oarbă.
Dacă vă iau echipe de fotbal, vă anulează alegerile, vă calcă în picioare proprietatea și vă controlează orice gest nu mai este decât un pas până la sclavia absolută în care copii voștri vor ști de la naștere că nu pot depăși statutul de servitori legați de glia unor bogătași fără chip. Prea multe s-au defectat în ultima perioadă, iar micile simboluri sunt cu atât mai importante pentru o masă de oameni tratată ca o turmă de oi.
Dincolo de simbolistică, meciurile se joacă pe teren. Mai este un pic până la momentul în care începe seria celor patru finale ale noastre. Nu prea putem pierde nimic și toate speranțele se leagă de niște copii care trebuie să joace de plăcere.
