Sponsor oficial al
Am avut o jumătate de an și mai bine în care România a funcționat în trei timpi. Înainte de alegeri, după alegeri și la alegeri reluate. Am și eu o problemă. Dacă mă duceam să votez fără buletin îmi dădea cineva vreo ștampilă pe mână? Ca să fim în plin suprarealism, putea să fie și secția de votare neconstituită legal. Cam așa se developează, din ce am citit în ProSport și în alte ziare, Federația Română de Fotbal. Și are o conducere care a venit în martie 2014 făcând tapaj pe tema anticorupției. Un sport bazat pe picioare coordonate de minte constructivă (că altfel nu găsești drumul spre poarta adversă) este condus în mod distructiv și funcționează într-un picior și într-o ureche.
Am început prin a mă inspira din presă. Dar trebuie adăugat că presa e de vină și pentru faptul că nu scrie critic despre aplaudacii din Adunarea Generală a FRF. Câți mai sunt? 170? S-au făcut deja 200 sau chiar 250? Pe vremea lui Mircea Sandu, membrii Adunării Generale erau torpilați în ziare și la televizii, atunci când aceștia veneau la ședințele ținute la vechiul hotel Parc. Acum se merge pe burtă - cu sinonimele șestache, fermoar, mucles. Normal ar fi să le dăm și azi pozele în deschiderea edițiilor. Să le mulțumim. Să îi popularizăm când se bucură de alesele bucate de după ședințe. Să le fie de bine!
În anii '90, presa n-a fost a patra putere în Stat decât teoretic, iar presa sportivă nici măcar a o sută paișpea putere. Dar ''câinele de pază al democrației'' (stupidă expresie, pentru că și democrația și potaia erau șchioape) mușcau. Uneori rupeau doar tivul pantalonilor, alteori se lăsa cu zgârieturi și rareori cu antirabic. Azi, maidanezul e speriat. Nici măcar nu latră. Sau e chiar orb. Nu vede lucruri pentru care înaintașii lui scoteau colții. În ultimii 35 de ani, FRF a fost bună sau rea, în contratimp sau în pas cu performanțele echipei naționale. Acum, această instituție nu e nici bună, nici rea. Nu e deloc.
