Sponsor oficial al
Dacă nu s-ar fi prăpădit fulgerător în acea dimineață de toamnă a anului 2018, Ilie Balaci ar fi sărbătorit astăzi șaptezeci de ani. Chiar e un interesant exercițiu de imaginație cum ar fi arătat el ca septuagenar, ce s-ar fi întâmplat cu el în cei aproape opt ani scurși de la moartea sa. Nimeni nu poate ști, dar imaginația poate fi lăsată să lucreze.
Probabil că la 70 de ani Ilie ar fi fost la fel de nemulțumit cum a fost mereu. De situația economică, de nivelul fotbalului nostru, de ce se vorbește la televizor, de ce se scrie prin presă. Mai ales că între timp nivelul fotbalului a scăzut dramatic și probabil că un mare fotbalist ca el ar fi îndurat cazne cumplite să poată vedea anumite meciuri.
Cu siguranță că ar fi fost activ, ar fi mers pe stadioane Cu o săptămână înainte să se prăpădească a fost în tribuna Arenei Naționale la un 0-0 cu Serbia (astăzi destul de greu de obținut) și la ieșire de la ”oficială”, în fața microfoanelor, s-a plâns că nivelul e slab, că nu prea mai suntem competitivi. Probabil că la rezultate gen Auda sau Ararat ar fi fost și mai critic. Sau poate că s-ar fi obișnuit, pentru că nivelul n-a scăzut dintr-o dată, ci treptat.
L-ați fi văzut pe Ilie făcând în acești opt ani pe analistul tv? În mod cert, nu. Nu era omul care să-i disece din fotoliu pe cei ce trudesc în iarbă. Poate că ar mai fi dat câte un interviu din când în când, interviurile acelea ale sale, lungi, de la două ceasuri în sus, cu scrumiera golită de mai multe ori, în care povestea totul de-a fir a păr, cu sfătoșenia celui trecut prin viața în care a lăsat urme de neșters.
Poate că și-ar fi povățuit nepotul fotbalist (la celălalt, actor, probabil că doar ar fi aplaudat din lojă). Poate cine știe, ar mai fi plecat de câteva ori prin arăbime, să antreneze. Nu neapărat pentru bani, ci doar așa, ca să nu stea acasă.
Sau poate că s-ar fi apucat de cartea vieții sale, pe care a zis de mai multe ori că și-o va scrie singur, fără ajutor, dar de publicat va lăsa să se publice doar după ce el nu va mai fi.
Iată însă că a rămas nescrisă acea carte, iar cei care l-au cunoscut și au apucat să audă măcar o sutime din poveștile de-acolo, se pot socoti privilegiați.
Nu ne judeca prea aspru, Ilie, atât am putut noi, ăștialalți, să facem după plecarea ta!
