Editorial
Sponsor oficial al
Ca și în cazul comportamentului personalului medical, medicamentele și materialele sanitare, mai exact lipsa lor, par a fi probleme greu de rezolvat la nivelul Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova.
Indiferent că managerul este liberal, social democrat, indiferent că fiecare implentează, când preia conducerea instituției, tot felul de politici de management pentru a soluționa cele două probleme, angajații continuă să trateze totul superficial. Nu generalizez, așa este, dar majoritatea este așa cum nu ar trebui să fie.
De exemplu, este incredibil cum, în același salon, o pacientă cumpără cele necesare pentru naștere, inclusiv bisturiu, și cum o alta, care naște în aceeași zi, dar cu alt medic...nu cumpără nimic. Iată că și atunci când sunt medicamente...pentru unii nu sunt. Păcat că spitalul este pus într-o lumină proastă!
La fel de frustrant este că ajungi într-o secție și pentru a fi pansat, de exemplu, ți se cere compresă sterilă sau leucoplast. Culmea, dacă îți impui punctul de vedere și o faci pe un ton asemănător celui cu care asistenta ți-a cerut produsul respectiv... apar și leucoplastul și pansamentul. Nu, nu scapi nici acum! Ți se spune categoric că ești într-un spital public și că...rola de leucoplast sau fașa ce tocmai ți-a acoperit rana era „ultima bucată din trusă”. Da, majoritatea are acest tupeu. Să dea vina pe faptul că te afli într-un spital public. Păi, dragi asistente, medici, infirmiere, brancardieri...dacă tot sunt atâtea neajunsuri acolo, de ce nu mergeți să profesați DOAR în sistemul privat?! A, tot spitalul este pus în acea lumină proastă!
Să mai știe, domniile voastre, că dacă ajungem într-un spital public, acest lucru nu înseamnă că suntem săraci, needucați, lipsiți de informație și că vă puteți permite să fiți fără respect față de noi. Noi plătim niște asigurări de sănătate, muncim, obținem venituri modeste sau chiar peste medie și, da, ar fi frumos să nu ne mai numim ghinioniști că ajungem, din cauza unor probleme de sănătate, într-un spital din sistemul public. Dacă v-ați respecta profesia, noi nu am mai simți acest lucru! Și dacă alegem o unitate din sistemul public nu înseamnă că trebuie să ne asumăm riscuri, așa cum chiar medici ai Spitalului Județean Craiova o spun fără gram de respect. Dar de ce riscuri? De ce să îți bați joc de cei care se ocupă de partea administrativă a spitalului?! De ce să calci în picioare încercările managerului de a face ca lucrurile să funcționeze? „Pentru că ești într-un spital public”, ar spune ei. Rușine!
Culmea ar fi...după ce deja foarte mulți pacienți reclamă încă lipsa medicamentelor, acești angajați ce vor să le fie respectată profesia...că vezi Doamne au muncit în facultate, au nopți nedormite, să spună că tot bolnavul este de vină. Este o practică a lor. Pacientul este nesimțit, sau caută atenție, sau vrea mediatizare. Apoi, presa este de vină, că iar se leagă de spital. Ba și cei din conducere sunt de vină că nu iau măsuri. Oricine, mai puțin ei! Nu toți, repet, dar cei mai mulți au învățat lecția cu „vinovatul”.
Trist este că cei din conducerea unității spitalicești iau în calcul consumul nejustificat de mare de medicamente și că sunt nevoiți să monitorizeze și acest aspect. Totul ar fi atât de firesc dacă fiecare ar știi cât și ce are de făcut, RESPONSABIL, în cadrul clinicii X, Y, Z. Dar nu, trebuie să vină directorii să controleze și acest aspect! Rușine, din nou!
Cât despre comportament, schimbarea ține doar de cei care și-o doresc. Trist este că vin în forță acești medici rezidenți care cu un tupeu fantastic, aproape că te scuipă în frunte că ceri amănunte despre pacient, în cazul în care ești aparținător. Și nu, nu sunt din mahala, dar fix aceasta este senzația...! Dragilor, drumul este pentru a fi parcurs și pentru a învăța! Faptul că purtați un halat și vă puneți un stetoscop la gât, acest lucru nu este suficient. „Furați” ceea ce este de furat de la oamenii faini din acel spital! Da, furați omenia de la puținii medici care mai au așa ceva, furați empatia, dragilor! Despre fumuri, ochi dați peste cap și cioflăit de gumă în discuția cu aparținătorul...nu va vorbi nimeni de bine. În schimb, poate ar conta faptele ce v-ar ajuta să deveniți medici respectați. Succes!
