Sponsor oficial al
Realmente mă revoltă drumul sinuciderii pe care România este obligată să-l urmeze. Și cel mai mult mă tem că nimeni nu o va opri.
Nu înțelegem că, fie și o țară, este tot un organism viu care se naște, crește... dar are și un sfârșit. Sigur, la o altă scară de timp. Abuzurile care se petrec acum sunt devastatoare și vor avea un impact organic. În primul rând, pentru că sunt comise chiar de cei care ar trebui să fie „străjerii" democrației.
Un liberal declarat – auziți, liberal! – chiar președinte interimar, siluiește instituția din subordine, transformând-o într-un instrument de opresiune împotriva libertăților consfințite în Constituție:
Dreptul la demnitate, prevăzut în Constituție – un cetățean, Bogdan Pischir, este umilit.
Dreptul la protest, prevăzut în Constituție – un alt cetățean, „Stejarul dac", este internat cu forța la psihiatrie.
Acțiuni identice cu cele din politicile Gestapo-ului. La conferința de la Suceava, acest domn a rostit de la pupitru: „Încă ne purtăm democratic." Cum adică „încă"?! Presupunând că ar fi adevărat – deși nu este –, acest „încă" anunță ceea ce urmează.
Oare tot ce se întâmplă acum nu reprezintă tocmai răsturnarea ordinii constituționale? În opinia mea, este evident că da!
Premierul în funcție, ca să nu rămână mai prejos, a declarat: „Să-i înjurăm și noi." Înțelegeți acum de ce România a ajuns în acest haos?! Ce premier ar fi rostit vreodată asemenea golănii? Unul complet needucat. Ce ideologie este asta: „să-i înjurăm"?
Nu înțeleg de ce celelalte partide și cărturari din țară nu au nicio reacție.
Atât mai vreau să vă supun atenției:
Rațiu: „Voi lupta până la ultima picătură de energie ca cel care nu este de acord cu mine să-și poată exercita toate drepturile."
Dacă așa funcționează democrația, atunci ce este aceasta în care cei care conduc statul organizează prigoane? Căci nu pot exista și democrație, și opresiune în același timp.
