Sponsor oficial al
Un prieten are câteva hectare de pământ extravilan în Dobrogea. Familia și mulți cunoscuți îl tot îndeamnă "vinde-l, mă, nu mai atârna la câteva sute de euro pe an din arendă! A crescut de la 10 eurocenți metrul la un euro în 35 de ani. Ești penibil! Vinde-l, mai pui niște bani, îți cumperi o garsonieră și iei câteva sute de euro pe lună din chirie". Prietenul - nu și nu. Are și o teorie. "Ce era St. Tropez în urma cu 75 de ani? Un sat de pescari. Se știa doar că trecuse pe acolo pictorul impresionist Signac. Prin fiecare sat din Sudul Franței a trecut câte un pictor. Chiar și români, în perioada interbelică. Dar în St. Tropez s-a filmat întâi și "Dumnezeu a făcut femeia", cu Brigitte Bardot, și după aia a explodat imobiliar cu seria "Jandarmul" cu Louis de Funes. Gândiți-vă la pescarii care și-au vândut, în anii '50, bucata de pământ pe care era o colibă. Vă dați seama cât îi înjură, azi, nepoții lor, când văd ce investiții de milioane sau miliarde sunt pe terenurile bunicilor. Dacă va crește și Dobrogea ca Provence și Coasta de Azur? Dar m-am hotărât. Dacă prețul pământului meu nu crește semnificativ până în 2030, atunci o să-l vând". Prietenul meu - un idealist simpatic
Nu fac pronosticuri imobiliare, însă pământul ăla e ca speranța în președinții României. Azi râdem de Iliescu, dar în 1989 aproape toți românii și în 1990 periculos de mulți români au investit capital sufletesc în el. Și în Băsescu sau Iohannis au investit ceva nădejde (în fiecare de câte două ori) mai mult de jumătate dintre români. Iliescu, Băsescu și Iohannis au fost aleși, dar de noi ce s-a ales?
Cu viitorul președinte vom sta cinci ani, poate zece și vom avea, în 2030 sau 2035, o singură certitudine. Că ne-a trecut viața sau o mare parte din ea.
