Sponsor oficial al
Agenda publică a acestor zile este ocupată de așa-zisele negocieri care se desfășoară, atipic, sub atenta supraveghere a președintelui, pentru constituirea unei noi majorități parlamentare. Pe surse sau prin declarații publice asumate de te miri ce politician, sunt furnizate publicului frânturi din ceea ce ar trebui să fie un program de austeritate bugetară a noului guvern. Ținta ar fi deficitul de peste nouă la sută procente înregistrat de România. Cel mai mare din Uniunea Europeană. Cheltuielile de anul trecut ar fi arătat un dezechilibru de peste 30 de miliarde euro, adică am mâncat o pizza mare deși aveam disponibili de plătit doar banii pentru o pizza mică. Cam așa ne-a explicat președintele Nicușor Dan. Să fie pe înțelesul tuturor, fără interpretări sau dubii. Adică ultimele guverne au fost iresponsabile sau incapabile să gestioneze banul public. Fără interpretări sau dubii.
Lui Ciolacu i-a plăcut pizza și a făcut praf bugetul țării. În iluzia sa că va ajunge președinte, Marcel de la Buzău a aruncat cu bani publici în clientela de partid și în administrația publică ineficientă, supraîncărcată cu funcționari cu carnet de partid. Mai direct, fără interpretări sau dubii, PSD și-a dovedit incapacitatea de a gestiona țara. Prăbușirea social-democraților la alegeri ar fi fost cu atât mai mare cu cât adevărul financiar ar fi ieșit la suprafață încă de anul trecut. Însă, cu ajutorul unor fonduri publice repartizate pe repede-înainte, Guvernul Marcel Ciolacu a reușit să-și mobilizeze armata de primari de cătune. Fauna funcționărimii administrației întreținute nejustificat de la bugetul de stat a rămas fidelă, aducând voturi pentru PSD. Nu cât și-ar fi imaginat Ciolacu sau inadecvatul Crin Antonescu, dar tot a însemnat enorm pentru social-democrați. O manevră care ne arde acum buzunarele și va face aproape imposibilă misiunea viitorului guvern de a reduce din deficit.
Sunt semne că nu se înghesuie prea mulți politicieni să își asume guvernarea. De fapt, singurul ar fi Ilie Bolojan, pe lângă liderul liberal mai apărând nume de așa-zis tehnocrați. PSD face doar mișcări de manevră, după cum ne-a obișnuit de atât de mulți ani. Într-un fel, social-democrații agonizează precum președintele lor spiritual, Ion Iliescu, dând semne că absența unei orientări pragmatice sau doctrinare va duce la implozia partidului. Demagogia PSD atinge noi recorduri, precum demagogul Adrian Câciu, aterizat deputat de Dolj prin manevre electorale, care susținea taxa de solidaritate în timp ce el conducea un bolid de peste 100.000 euro, un Mercedes închiriat de la firma fără angajați a fostei soții. Manevre de politician al stângii-caviar, socialiști îmbogățiți peste limite, dacă tot am amintit de manevrele PSD. Rupți de realitatea economică, privind țara din avioanele de lux ale Nordis, șefii social-democraților sfidează prin pretenții aberante pentru obținerea unor poziții cheie în stat. Așa-zisele soluții propuse de ei în viitorul plan de austeritate se lovesc de faptele lor concrete de demagogi, fără a viza în mod real reforma statului sau redresarea bugetară. Autorul găurii negre în bugetul național este același demagog Adrian Câciu, fost ministru al Finanțelor, care a făcut o proiecție aiuritoare, susținând că poate aduce în visteria țării sume iluzorii. Nivelul e colectare nu a crescut în special din cauza incapacității PSD de a se desprinde de toxica faună a clientelei de partid din mediul privat sau al așa-zișilor manageri ai societăților cu capital de stat. Aici este, de fapt, cheia viitorului executiv care se naște greu, după lupte de culise din care răzbat pestilențialele pretenții ale stângii-caviar.
Se vor regăsi în echipa lui Bolojan miniștri cu dublă comandă? Vor fi PSD-iștii dispuși să nu mai trimită în executiv fanfaroni fără diplome de bacalaureat sau inși controlați de firme gen Nordis? Pretențiile lui Grindeanu sau Paul Stănescu de a își impune oameni la conducerea serviciilor secrete sau de a obține ministere cu multe resurse financiare arată că nu sunt motive de optimism. Dacă dinspre liberali vin semnale de asumare a guvernării prin Ilie Bolojan, dispus să își sacrifice imaginea printr-un program dur de măsuri nepopulare dar necesare, dinspre PSD vine un damf de cotloane mizere, un iz al epocii Dragnea-Dăncilă. O combinație de politică rapace și incompetență. Trecerile recente de parlamentari dubioși de la POT și SOS în tabăra social-democraților arată aceleași manevre doar pentru a pune mâna pe ciolan. Mă rog, pe o pizza mare dacă trebuie să rămânem în sfera gastronomiei. Nu avem motive de optimism după toate semnalele care răzbat din bucătăria în care se pregătește viitoarea majoritate guvernamentală. Ni se va servi o ciorbă reîncălzită?
