Sponsor oficial al
La fel ca alte orașe din România, capitala Olteniei a suferit reculul adaptării la democrație și capitalism. Cu toate astea, Craiova pare să fi suferit un pic mai mult. Este posibil ca poziția privilegiat de dinainte de evenimentele din Decembrie 1989 să fi fost o cauză. Rând pe rând fabrici și uzine au căzut sub fierăstraiele capitalismului dublat de incompetența din primii ani de „libertate”.
Alte orașe au avut mai puțin de pierdut sau au fost avantajate de factori diverși. Timișoara a rămas, la rândul ei, fără o mulțime de fabrici care au sucombat mai repede ca punctul 8 din celebra „Proclamație”. Cu toate astea, orașul de pe Bega a beneficiat din plin de apropierea de granițele cu Serbia și Ungaria și s-a reinventat. La Constanța, portul și litoralul au diminuat decăderea industriei, iar la Brașov, turismul a alinat pierderea unor uzine mari. Clujul a beneficiat de pe urma capitalului uriaș adunat de escrocheria Caritas chiar în zorii capitalismului.
Fără graniță, fără turism, fără vreun grup ocult de oameni care să se impună, Craiova a trecut cu greu de democrația originală. Rând pe rând, combinatul chimic sau fabrica de locomotive au sucombat în tăcere leneșă alături de alte zeci de obiective industriale.
Dincolo de realizările mărețe ale socialismului, capitala Olteniei a fost primul oraș în afara Bucureștiului care a dat țării o instituție de învățământ mediu. Școala Obedeanu a fost fondată în 1759 și a devenit „națională” în 1826 fiind a doua de acest tip după Colegiul Sf. Sava din București. În 1947, Regele Mihai I înființa Universitatea din Craiova.
În aceste condiții este greu de digerat faptul că unii din tinerii născuți la Craiova aleg să studieze în orașe fără tradiție. Cum să pleci la Sibiul care a primit o universitate fără nume în primii ani de după revoluție și a fost botezată de Ion Iliescu cinci ani mai târziu. De ce te-ai duce în Timișoara sau Arad dacă ai avut noroc să te naști într-un centru universitar de tradiție.
Cumva răspunsul trist zace în clasamentele instituțiilor de învățământ. Universitatea din Craiova ocupă un mediocru loc 14 fiind devansată de fostul institut de subingineri de la Suceava sau de „Dunărea de Jos” de la Galați. Mult mai rău stă Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova care ocupă un neverosimil loc 41 și este clasat mai jos decât Universitatea Valahia din Târgoviște. Medicina de la Craiova reușește performanța să cadă sub particularii de la „Danubius” din Galați cu filiale la Bârlad sau Tecuci. Deasupra este și fabrica de diplome de la „Spiru Haret”.
Clasamentele pot să fie înșelătoare, dar dincolo de ele tinerii pleacă spre alte orașe pentru a-și continua studiile în condițiile în care învățământul pare a fi singurul brand care poate să ofere orașului o identitate.
