Sponsor oficial al
Dacă n-ar fi apărut în ditamai ”L`Equipe”, știrea putea trece drept o glumeață chibițăreală, într-un peisaj cu semințe la pungă și bere la pet. Dar ditamai cotidianul parizian e monument de credibilitate, nu prea glumește, ceea ce se publică acolo ca zvon este de fapt o știre.
După retragerea zâmbetului nevinovat de pe chipurile cititorilor, vine argumentația. Chiar dacă e atacat din toate părțile și pare mai șubred decât un castel din nisip, Infantino încă joacă tare. Îi are de partea sa pe asiatici, iar o grămadă de contestatari au început să întoarcă armele, nu-l mai țintesc pe italo-elvețian ci trag, pur și simplu, focuri în aer.
Așa stând lucrurile, gașca ”progresistă” a fotbalului planetar, cu UEFA în frunte, pregătește variante pentru alegerile care vor avea loc în Maroc în martie viitor. Printre ele, Burleanu ”al nostru” (înțelegeți sensul ghilimelelor...), maghiarul Sandor Csanyi, porughezul Fernando Gomes. Cei doi sunt septuagenari, ”al nostru” (ghilimelele revin obsesiv, iată!) e tânăr, are 42 de ani, iar prestigioasa publicație franceză chiar îl laudă, îl numește ”ambițios”.
Totul pare să fie parte dintr-o cabală instrumentată de Ceferin, președintele UEFA, care dorește să preia și controlul FIFA. Nu prin el însuși, ci prin oamenii săi. Dacă se va întâmpla asta, nu se va mai spune că în burta unei balene s-a găsit un crăpcean, ci că în burta crăpceanului s-a găsit o balenă. Dar e deja altă discuție.
Am fi tentați să punem că ”al nostru” n-are nicio șansă, dar o astfel de afirmație e riscantă. Nu prea avea șanse nici în 2014, însă a făcut el ce-a făcut să le aibă. Iar în 2018 ”i-a ciuruit, un fleac” pe cei din echipa lui Lupescu, adică Sir Alex Ferguson, Mircea Lucescu, Cristi Chivu. Apoi, în 2022 și în 2026 totul a fost ușor, nu mai stă nimeni să se sinchisească de numărul mandatelor. C-or fi două, c-or fi trei, că sunt patru, că vor fi zece, e totuna!
Dar dacă se aliniază planetele (era să spun stelele, dar acelea, de pe umerii ”băieților deștpți” s-au aliniat în favoarea lui Burleanu încă din 2014) și te pomenești cu ”al nostru” în biroul prezidențial de la Zurich?! Charismă are, de vorbit fără să spună nimic, vorbește, de ce n-ar ieși el? Trăim într-o lume în care discursul aleșilor trebuie să fie tot mai secătuit de sensuri și tot mai împopoțonat cu vorbe de clacă, așa că ”al nostru” corespunde portretului – robot...
Dacă-l votează electorii și ajunge la FIFA, oare scăpăm de el? Teoretic da, practic greu de crezut! Sigur că nu va mai sta în fotoliul de la Casa Fotbalului și atunci se rezolvă cumva și chestiunea cu numărul de mandate. Dar în mintea și în oasele electorilor români s-a cuibărit atât de adânc cromozomul predictibilității, încât ei vor alege un alt prezident, după chipul și asemănarea ”ambițiosului”.
Iar sustenabilitatea va continua să biruiască la orașe și sate, în timp ce fotbalul nostru își va continua drumul în jos.
