Bucuria de a juca fotbal

Juniorii D de la CS Casa Bogdan au pierdut finala campionatului naţional. Craiovenii au fost învinşi de Sportul Studenţesc, în urma loviturilor de departajare. La finalul timpului regulamentar de joc, scorul a fost 1-1.
Totul s-a desfăşurat la Buftea, un nume de rezonanţă pentru filmul românesc. Aici au fost realizate pelicule nemuritoare şi, ca peste tot în ţară, locul este acum trist. Un sătuc uitat de vreme, cu bătrâni pe marginea şoselei şi un singur supermarket plin “ochi” cu vreo doi - trei clienţi. Undeva, pe drumul principal, există un indicator de lemn putrezit, pe care scrie “spre baza sportivă”. Urmează zeci de hectare de teren cu buruieni uriaşe, după care, ca o oază în plin deşert, apare o superbă bază sportivă. Cu terenuri sintetice, de iarbă, tribune şi tot tacâmul.

Un complex sportiv care ar propulsa fotbalul craiovean cu 10 ani înainte. Aici a ales FRF să se dispute finala juniorilor D, născuţi în 2000. Adversare: reprezentanta Craiovei, CS Casa Bogdan, şi Sportul Studenţesc. “Eee, un meci între copilandri, lipsit de interes”, şi-au spus semidocţii fotbalului românesc. “Nu ai ce vedea.” Aşa au considerat şi Sandu şi Dragomir, care nu şi-au deplasat fundurile pline de hemoroizii puteri până la marginea Bucureştiului. Şi s-au înşelat. A fost un spectacol total, un omagiu adus sportului rege. Tribunele au fost pline. Sportul Studenţesc, care aduna la meciul echipei mari doi spectatori şi un sfert, a adus o galerie de 500 de oameni. Cu tobe, trompete şi megafoane. Nu contează că pe spatele fanilor scria Rapid. Oltenii nu s-au lăsat mai prejos. Două autocare pline cu ultraşii Băniei au acoperit cu binecunoscutul strigăt de luptă “Ştiinţa! Ştiinţa!” larma făcută de gazde. Craiovenilor li s-au alăturat şi susţinători din Bucureşti ai fotbalului din Bănie. Un total de peste 1.000 de spectatori, cifră pe care ar invidia-o multe echipe din Liga I. Apar în tribune şi doi oameni de care se leagă speranţa românilor de redresare a fotbalului. Gică Popescu şi Ion Crăciunescu. Au venit să-şi vadă la lucru oltenii lor. Chiar dacă au numai 13 ani.                

Noi cu fotbalul, ei cu victoria

Începe meciul. Pe teren sintetic, la 30 de grade Celsius. Copiii nu ţin seama de asta şi pun osul. Fără niciun rabat de la efort. Până la epuizare. Oltenii sunt mai tehnici. Combină mai bine la mijlocul terenului şi pasele se ţes bine. Sportul a ales să se apere italieneşte şi să bubuie mingile spre un vârf de atac, Baicu, ce pare cu trei ani mai mare. Golul nu cade însă decât în repriza a doua. Olteanul Raul trimite, din lovitură de la 30 de metri, direct la păianjen. Nu s-a terminat însă. Baicu arată că are viitor şi egalează. Se ajunge la penaltiuri. Gică Popescu nu crede în ele şi vrea să plece. Crăciunescu îl opreşte. Sportul bate mai bine şi câştigă cu 5-3. Copiii Craiovei învaţă de mici că fotbalul este nedrept. Că poţi juca mai bine şi să pierzi. Primesc însă cu capul sus medaliile de argint.

La final au strâns mâinile adversarilor, chiar dacă aveau lacrimi în ochi. Fără resentimente. Fotbalul este până la urmă un sport în care nu trebuie să-ţi lichidezi adversarul.

O lecţie de fair-play. Toţi cei prezenţi aplaudă. Au văzut fotbal curat. Fără scandaluri, aranjamente sau desfigurarea adversarului în presă.

Fără să se gândească o clipă ce cotă a avut acest meci la pariuri, copiii aceştia ne dau speranţa că fotbalul se mai poate juca cinstit. Dacă îi creştem corect. Într-un mediu neintoxicat de compromisurile Sandu - Dragomir. Bravo, copii! Aţi pierdut pe teren, dar i-aţi cucerit pe toţi cei prezenţi la meci. Ţineţi-o tot aşa, aveţi toată viaţa înainte! Şi multe şanse de a ajunge fotbalişti adevăraţi.

Dictatura lui Sandu

Ion Crăciunescu a declarat că el a redevenit preşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor:
Am o hotărâre judecătorească şi vă promit că nu mă las intimidat de nimeni din fotbalul românesc. Nu mă sperie dictatura lui Mircea Sandu, care le-a interzis tuturor din federaţie să dea interviuri. Asemenea pumn în gură presei nu a îndrăznit nimeni să bage. Dacă vreţi interviuri, trebuie să cereţi aprobare la un birou de presă şi, probabil, tot ăia să vă dea răspunsuri. Într-o săptămână cred însă că lucrurile se vor schimba şi vor intra pe făgaşul normal.

Popescu, asaltat de fanii olteni

În pauza meciului, Gică Popescu nu a avut  timp să respire. Aproape toţi suporterii veniţi de la Craiova s-au pozat cu el.

Întrebat când va ajunge preşedinte al FRF, “Baciul” a răspuns:
Puţină răbdare, băieţi! Voi ajunge preşedinte şi ştiţi că mă ţin de promisiuni. Multe trebuie schimbate în fotbalul românesc. Chiar începând de la copii şi juniori.

Un suporter i-a pus un fular alb-albastru la gât, iar, după ce l-a pipăit, Popescu a spus că nu este original. I-a promis fanului că îi va aduce unul de acasă, unde are o colecţie impresionantă cu însemne ale Universităţii. Fără să se lase mai prejos, Ion Crăciunescu a replicat: “Eu am un program de meci al Ştiinţei din 1962”.