Bornescu jr., un transfer sentimental

Când am văzut poza de prezentare a lui Nicolas Bornescu, am clipit des, apoi am încercat să suprapun caleidoscopul de imagini. Amintirile m-au dus în urmă cu aproape un deceniu. Era vara lui 2015, eram prezentatorul unui megaturneu de copii, cu peste o mie de mici fotbaliști, organizat de Bogdan Apostu la Clinceni. Țin minte că finala au arbitrat-o Ion Crăciunescu și Viorel Sandu, tatăl lui Codruț, portarul de astăzi. Iată încă o punte cu prezentul…

Un copil de șapte ani

Erau multe personalități în jur, Sandu Boc, Țiți Dumitriu, Iencsi, Pancu, Valeriu Argăseală, Gyuszi Balint, primarul Clinceniului. I-am invitat pe rând la microfon să spună câteva vorbe. La un moment dat, de jos, de la marginea terenului, l-am zărit în primele rânduri ale tribunei pe Mircea Bornescu. L-am invitat și pe el la microfon, ne știam demult, cu toate acestea Pepe a refuzat politicos. A spus că puștiul său evoluează la una dintre echipe și că nu vrea să-i distragă copilului atenția de la joc, de la ce are de făcut. Ei bine, acel țânc care atunci avea șapte ani, acum are 17. E Nicolas Bornescu, mijlocașul central care a semnat ieri cu FCU 1948 Craiova. A devenit fotbalist profesionist, cu acte în regulă.

Punte peste ani

Sigur că e un transfer venit pe linie sufletească, Adrian Mititelu ș-a amintit că a fost la botezul actualului mijlocaș. Poate că Nicolas va prinde câteva minute, câteva meciuri, deocamdată e crud. Într-o iarnă în care conducerea a înțeles că, după vânzoleala din vară, echipa s-a consolidat și că nu mai are nevoie de achiziții, această mutare sentimentală sparge tiparele. E o punte peste ani, un fel de fotografie sepia în care pe lângă Mititelu s-au strâns și Florin Costea, și Săceanu, și Bornescu-tatăl, care și el a lucrat în club într-o vreme. Sunt oamenii de-acum aproape două decenii, când Craiova reînvia după un an în liga secundă și redevenea o echipă frumoasă, atractivă, de multe ori dezavantajată și mai ales din cale-afară de ghinionistă.

Penaltyurile lui Pepe

Îmi amintesc că am fost la un meci la Urziceni, prin toamna lui 2006, la puțin timp după repromovare. Dan Petrescu debuta pe banca Unirii, Fane Stoica era la primul meci la conducerea oltenilor. A bătut Craiova cu 2-1, unul dintre goluri fiind marcat de Pepe Bornescu, din penalty. După meci am mers la autocar, prietenul Fane, cu cămașa udă de transpirație, trăgea bucuros din țigară. ”Fane, voi sunteți nebuni? Cum să bată portarul penalty? Dacă i-l apăra și scăpau ăia pe contraatac?” Fane a zâmbit hâtru, ca la el la Negoiești și a zis, profesoral: ”Făceam fault tactic, vorbisem deja. Pepe bate cel mai bine din echipă”. În perioada care a urmat, Bornescu-tatăl s-a mai prezentat de câteva ori la punctul cu var, de fiecare data cu succes. N-a fost nevoie de fault tactic.

Iată cum acest transfer nu numai că stârnește amintiri, ci și adună inimile oltene una lângă alta.