Bolojan, greu la deal cu boii mici?

Noul executiv condus de Ilie Bolojan a fost întâmpinat cu destul de multă rezervă chiar din partea susținătorilor și un cor de critici din partea opoziției extremiste. Este drept, nu ne putem aștepta la altceva din partea așa-zisei opoziții care, sufocată de înjurăturile lansate fără opreliști, nu a reușit să articuleze fie și o singură soluție alternativă la programul prezentat de noul premier. Într-un fel, prin intrarea USR la guvernare, spectrul politic este lipsit de o opoziție rezonabilă în plan parlamentar. Dar de unde valul de neîncredere în noua echipă votată de către Parlament pentru a îndeplini misiunea dificilă a evitării crizei fiscale a României? Cred că tocmai aici este problema, că lista de miniștri a Guvernului Bolojan și programul însăilat, în urma unor negocieri îndelungate și compromisuri surprinzătoare, nu arată deloc a echipă. Fiecare partid a simțit nevoia de a-și trimite în funcțiile de miniștri doar reprezentanți ai unor grupări politice sau chiar a unor baroni locali, inși controlabili prin vulnerabilitățile din biografie sau cariera profesională. Dacă ne uităm la cine i-a propus și cine oferă susținerea politică înțelegem de ce premierul Bolojan a primit numele în plic, fără a avea în mod real dreptul de veto. Păstrând proporțiile, unui antrenor-jucător de fotbal i se dă lista celor 11 jucători și posturile pe care trebuie să joace, în ciuda strategiei personale de joc. Mai mult decât atât, există și suspiciunea că unii jucători sunt trimiși să facă blat sau chiar să marcheze niște autogoluri.

Prin comparație cu majoritatea miniștrilor cabinetului recent numit, Ilie Bolojan se detașează clar prin experiență și rezultate în administrație. Prestația sa în rol de președinte interimar a întărit relativa încredere a cetățenilor într-un ins sobru, dispus să muncească și să se comporte decent, chiar dacă nu are cunoștințele necesare, cum ar fi stăpânirea unei limbi străine sau o viziune proprie în politica externă. La Palatul Victoria va fi singur. În afara unor colaboratori personali, premierul va trebui să se lupte cu propria echipă pentru impunerea unor decizii nepopulare sau care vor lovi în interesele de partid. În sine, PSD este principalul partid de opoziție în raport cu Bolojan, lucru arătat încă de la negocieri și desemnarea miniștrilor. Baronii roșii precum Paul Stănescu, Olguța Vasilescu sau Alfred Simonis își au marionetele în Guvernul Bolojan, după cum a recunoscut nonșalant Sorin Grindeanu, șeful PSD. Liberalii nici nu au mai făcut efortul de a organiza un concurs de frumusețe în interiorul partidului, ci i-au adoptat pe Alexandru Nazare și Dragoș Pâslaru, dându-le pe mănă Finanțele, respectiv Investițiile și Proiectele Europene. Cine va deconta politic pentru prestația lor, doar Bolojan știe. Tabloul este completat prin USR-iștii trimiși în executiv, fiecare cu problemele de CV, pregătire sau lipsă de expertiză în domeniile în care au fost numiți. Este firesc, prea mult suflat în trâmbița opoziției și strigat în portavoce nu lasă loc și de programe de guvernare alternative sau căutări autentice în resursa umana din jurul partidului. Este previzibil un șir de gafe al Oanei Țoiu de la Externe dar deja nu mai pot fi sceptic sau critic pentru a nu fi acuzat de misoginism.

Guvernul Ilie Bolojan nu se impune prin omogenitate, competență sau viziune unitară. Misiunea pare mai mult centrată pe evitarea crizei fiscale și reducerea deficitului bugetar. Așadar, un soi de management de criză, cu miniștri care să facă un balet administrativ în care să se descurce cu tot mai puțini bani și funcționari. Rămâne de văzut dacă vor pleca acasă cei din clientela de partid sau funcționarii fără pile de la partide. Mă tem că răspunsul este previzibil. Va putea Bolojan să impună limita responsabilității sau va fi un contabil care să se mulțumească strict cu procentele de reduceri asumate în programul de guvernare? Primul pas a fost făcut în gol, spre dezamăgirea generală. Avem cinci vicepremieri! Nu este un indiciu de austeritate, nici de funcționalitate. În final, este greu să pozăm cu un zâmbet de optimiști, la capătul unui ciclu electoral care se încheie prin numirea unui nou executiv. Căruța s-a urnit greu la deal, mai ales că boii-s mici, de strânsură, care au bifată în calendar data rotativei guvernamentale.

Mihai Firică