Sponsor oficial al
E interesant să citești în 2026 stenograme ale unor convorbiri telefonice din 1983. De fapt, citești cărți despre istorie. Oamenii care atunci erau foarte tineri, astăzi sunt pensionari. Cei care atunci erau de vârstă mijlocie, spre maturitate, acum sunt fie sunt octogenari sau nonagenari, fie au trecut în lumea drepților. Cam jumătate dintre cei care citesc astăzi stenogramele, nu se născuseră la momentul faptelor.
Sigur că nu e facil un demers media de a face rost de acele stenograme. Iar publicarea lor aduce accesări mai ales atunci când vizează nume celebre ale acelei epoci, care sunt nume cunoscute și astăzi. Însă cei care citesc, mai ales cei tineri, trebuie să judece lucrurile ca în 1983, nu ca în 2026. Cum se punea problema atunci, nu cum se pune acum.
Atunci erau anii în care lucrurile se rezolvau cu un pachet de cafea, cu un cartuș de Kent. Anii în care presa te mințea că e bine, când de fapt era întuneric, frig și rău. Anii în care adevărul îl aflai de la Europa Liberă, pentru ascultarea căreia puteai să ai necazuri. Anii în care blatul funcționa la toate nivelurile societății, iar fotbalul făcea parte din acea societate.
În stenograme sunt discuții despre ”garoafe” și alte avantaje pe care fotbaliștii Științei le-ar fi primit dacă trânteau anumite meciuri spre finalul sezonului 1982-83, cel care le-a conferit titulatura de Craiova Maxima.
Ilie Balaci a recunoscut încă de acum douăzeci de ani că se întâmplau și astfel de lucruri, și nu numai el a vorbit despre asta. O simțeam și noi, suporterii foarte tineri de atunci. Pricepeam greu cum poți să echipele acelea din fotbalul occidental (Fiorentina, Kaiserslautern și Bordeaux reprezentau națiunile clasate pe podiumul CM din Spania 82, unde România nu participase), în campionat mături pe jos cu Timișoara (8-0), cu Steaua (5-2) și cu altele, însă iei bătaie, în acel sezon amintit, la Vâlcea, la Timișoara (care retrograda), la Jiul, la Tg. Mureș sau în cele două meciuri amintite în stenograme, la Jiul (1-3) sau la Târgoviște (2-3).
Cu timpul, noi, tinerii de atunci, ”teenageri”, cum se spune astăzi, am început să ne explicăm. Dar nu neapărat incriminându-i pe fotbaliștii olteni, ci înțelegând contextul acelor vremuri. Înțelegeam contextual pentru că îl trăiam.
Să vorbim despre cele două meciuri despre care amintesc stenogramele. La primul, cu Jiul, am fost la Petroșani. Se vorbește în înregistrări (de fapt vorbesc două neveste de fotbaliști, femei foarte tinere pe-atunci) despre autogolul lui Costică Ștefănescu, la Petroșani. Mi-l amintesc, l-am văzut de aproape. nu putea fi ceva voluntar. Căpitanul s-a dus în șpagat să salveze o minge periculoasă și a băgat-o în propria poartă. Nu poți acuza așa ceva.
Între cele două meciuri incriminate (Petroșani și Târgoviște), Craiova rupe în două Steaua (5-2), scoate din Cupă pe Sportul și pe Dinamo. Face 1-1 cu Dinamo în campionat, în deplasare, într-un meci în care adversarii marchează cu mâna într-o fază în care Lung fusese faultat. Adică arbitraj ostil, cu dedicație pentru echipa Ministerului de Interne.
În același campionat (câștigat de alb-roșii cu 3 puncte avans în fața oltenilor), din 17 deplasări Dinamo pierde două (la Pitești și la Iași), câștigă 3 (la Brașov, la Timișoara și la Sportul) și remizează elegant în nu mai puțin de 12 partide ”externe”, dintre care 9 se termină cu scorul de 1-1!!!! Despre acestea nu există stenograme? Acolo nu se ofereau ”garoafe”?
Firește că nu trebuie să socotim acele meciuri suspecte ale Craiovei (la peste patru decenii de la derularea lor) drept acte de vitejie. Dar trebuie să le încadrăm în contextual epocii. Unde adversarii aranjau la nivel de partid, de inspectorate de miliție, fabricau ghete de aur, iar pe tine, în meciurile directe, te jupuiau de viu cu arbitrii. Mai făceau și tu câte o ”garoafă”, care iată că a fost înregistrată de băieții veseli ai vremii. Păi normal, că doar nu erau fraieri să înregistreze blaturile lor, le înregistrau pe ale altora!
