Au vrut unii ”evitarea evitării retrogradării”?

La 2-0 pentru Oțelul cu Botoșani, la 1-0 pentru U Cluj la Voluntari și la 1-0 pentru tine (gol frumos Blănuță, dar venit din întâmplare, pe fondul unui joc îngălat, năclăit și împiedicat în prima repriză) ce trebuie să faci? Să te concentrezi un pic și să menții acest rezultat care în acel moment (la Iași era încă 0-0) te-ar fi scăpat direct, iar în cele din urmă, după acel 2-0 din Copou, tot ți-ar fi asigurat măcar barajul.

S-au speriat de salvare?

Dar cum să menții rezultatul și cum să scapi? Senzația e că unii s-au speriat de nesperata șansă a salvării, survenită prin golul lui Blănuță și prin jocul celorlalte rezultate. Unii care se chinuie de vreo trei luni să dea cu această echipă de pământ, deși atunci posibilitățile de retrogradare erau minime, apoi, etapă cu etapă, deveneau tot mai mari. A căzut cerul pe ei în acel minut 47, când se întrezărea perspectiva evitării retrogradării. Timp de opt minute, până la egalarea sibiană, poate chiar au intrat în panică. Naiba știe ce-i mâna în luptă, dar în doar opt minute s-au pus umăr lângă umăr și au rezolvat problema. 1-1, apoi 1-2, apoi 1-3. Ultimul loc, îndeplinirea perfecta a obiectivului de evitare a evitării retrogradării.

Niște centrări venite din zare

Să le luăm pe rând. Un japonez cât fanionul de la colț, Sota Mino, egalează cu capul de lângă Compagnucci, compatriot în acte cu campionii mondiali la zi ai fotbalului. Același Compagnucci care runda trecută la Arad nu putea să dea cu capul într-o centrare venită de la 30 de metri, de pe la Pecica sau Nădlac. La golul de 1-2 centrarea lui Ianis Stoica vine cam de dincolo de Bucovăț, de pe la Terpezița sau chiar de la Cetate, de la Dunăre! Tot treizeci și ceva de metri. Iar acum contemplația trebuie trecută în dreptul lui Lacroix, un metru nouăzeci și șapte. Dă gol cu capul Gabi Iancu, mai scund cu vreo 15 centimetri. Dar problema nu era de detentă, ci de poziționare. Lacroix parcă s-a străduit să se așeze unde e mai rău.

Lacroix, parfum, nu alta!

La fel a procedat elvețianul și la golul al treilea sibian (ieșire de fundaș căruia Filiașiul i-ar rezilia pe loc contractul), și la Arad la un gol, și la multe dintre cele 66 pe care echipa le-a primit de la începutul campionatului. El e cel care ar fi trebuit să fie stâlpul unei apărări șubrede în momentul venirii sale. Dacă așa a învățat el la Sion, dacă așa s-a șlefuit ca fotbalist la Basel și la Saint Etienne, înseamnă că s-a întors lumea cu susul în jos și unii șmecheri îi iau de fraieri pe alții care-I plătesc, și încă bine de tot.

De ce a fost schimbat Bauza?

Scoaterea lui Bahassa la pauză e perfect logică, el contribuise la joc mai puțin decât fluturii de pe lampa nocturnei. Dar cum să-l scoți pe Bauza la 1-2, în minutul 64, când mai ai o jumătate de oră în față? Dacă ai luat două goluri , din cauza lui le-ai luat? El trebuia să sară la cap cu sibienii? Bauza a făcut în acest sezon câteva meciuri bune și mai multe slabe. Însă acesta părea să fie unul dintre cele bune, măcar sub aspectul determinării. Ca să intre Sidibe, putea ieși oricine, nu Bauza. Efectuarea acestei modificări n-a avut nicio noimă, a părut vindicativă, de diriginte de școală de țară care l-a prins pe un elev fumând și-l cheamă cu părinții tunși.

Capcana mercenarilor

În aceste condiții nu se putea câștiga meciul (în fața unui adversar fără obiectiv) și firește că n-avea cum să se evite retrogradarea. Autorilor acestei ”performanțe” nu le-a fost ușor, e ca la whist, e mult mai greu să joci ”la zero”, trebuie să calculezi mai mult. Iar o parte a suporterilor află mereu alți vinovați decât cei reali. Vinovat în opinia lor e cel care plătește milioane de euro unor mercenari, și nu mercenarii în cauză. Dar e o temă care merită continuată zilele următoare, chiar dacă drumul echipei oltene în prima ligă s-a curmat. Sau poate că tocmai de aceea.