Editorial
Sponsor oficial al
Nu o să vă mint că îmi pare rău de Drulă, l-am bubuit în zeci de articole, nu l-am lăudat niciodată și nici nu o să-l laud. Dar ați văzut ce i se întâmplă acum? Îl înjură și îi caută greșeli chiar și trotinetiștii care îl cobzăreau ca pe Ceaușescu. Ca întotdeauna în asemenea situații, presa e mai jegoasă decât membrii de partid. Noroc că lucrurile astea se întâmplă și la case cu blazon. Și cu gazon pieptănat de sute de ani.
În cartea "Cultura noastră: ce a mai rămas din ea", scoasă la Editura Contra-Mundum, eseistul și psihiatrul englez Theodore Dalrymple povestește și analizează ce a făcut presa engleza înainte și după moartea Prințesei Diana. The Guardian și The Observer erau (poate sunt și azi, n-am verificat) în același trust. Cu puține ore înainte de accidentul din tunelul de la Paris, The Observer a scris că publicul ia de bun tot ce zice Diana, "de parcă ar fi idei genial de convingătoare, de o înțelepciune aristoteliana și fină ironie shaw-iana, iar nu ciripelile unei femei care, dacă ar avea un coeficient de inteligență cu doar cinci puncte mai mic, ar trebui sa fie udată zilnic ca o plantă".
A doua zi după tragedie, The Guardian a ieșit cu un text omagial. "Diana a propovăduit o doctrină a îmbrățișărilor, a căldurii și confesiunii, o doctrină revoluționară, al cărei inamic era frigiditatea rezervei noastre uzuale". Iar Darlymple a concluzionat "în viață fiind, Diana constituia o dovadă la îndemână că oameni fără niciun merit sau nivel de inteligență deosebit se bucură de preeminență socială nejustificată în această țară. Moartă, Diana este tot atât de utilă în a demonstra putreziciunea instituțiilor noastre și în special a monarhiei".
Darlymple - genial. În România apare încă un element. Balamucul în libertate. Care ne populează pe toți, iar ziariștii (nu mă exclud) sunt principalii beneficiari. În urma alegerilor pierd întotdeauna doar cei care votează fără a fi prieteni sau rude cu cei votați. Dar rămân cu orgoliul de balamuc al replicilor "ăla care n-a ieșit sau n-a mai ieșit primar e prost, nu ți-am spus io?” "Când mi-ai spus tu, mă?" "Anul trecut, dar nu mai ții tu minte!"
