Sponsor oficial al
Vă place de Karim Adeyemi? Sigur că vă place, n-are cum să nu vă placă. Are 24 de ani. Barcelona a dat pe el o grămadă de bani să-l aducă de la Dortmund, cam 22 de milioane de euro. Dă goluri în blau-grana, a marcat și alaltăseară cu Feyenoord, în Champions League. Nu e mereu titular, dar e greu să fii jupân la Barca... Taică-su e nigerian, maică-sa e româncă din Brașov, el a ales să joace pentru Germania, unde-i locuiește familia. A și debutat în meciuri oficiale pentru nemți. Gata, subiectul e închis, adio România!
Tot adio spune și Umit Akdag (22). Născut la București din părini de naționalitate română, dar de etnie turcă. A jucat de 10 ori pentru România U21. Beșiktaș l-a cumpărat acum o lună de la Alanyaspor, 8 mlioane de euro. Va juca pentru Turcia, asta e opțiunea lui.
Subiectul Raul Florucz (25) s-a răcit deja. Sunt deja de vreo doi ani de când a declarat clar și răspicat că el e austriac, că nu-l interesează naționala României. Asta chiar dacă ambii săi părinți sunt arădeni. Acum e coleg cu Darius Olaru la Union St. Gilloise, îi merge bine, a jucat deja pentru prima reprezentativă a Austriei. Îl trecem la pierderi planificate.
Ca și pe Flavius Daniliuc (25), om de serie A cu părinții din Bucovina, austriac prin adopție, fundaș de picior stâng cum noi nu prea avem. Ca i pe mulți alții, dar Adeyemi și Akdag sunt în fruntea listei.
Da, e adevărat, i-am lămurit să opteze pentru tricolor pe Tony Strata, pe Lissav Eissat, dar ei nu sunt la valoarea celor amintiți.
Interesant este că atât Adeyemi, cât și Akdag, Florucz sau Daniliuc au ales echipe naționale mult mai puternice decât a noastră. E mai dificil să fii titular la Germania, la Austria sau la Turcia decât la România. Cu toate acestea, ei au preferat drumul mai anevoios, cu toate riscurile.
Pe un fond intern de jucători mai sărac decât portofelul unui șomer, pesemne că FRF și-a zis ”lasă, că avem alții!”. Nu, n-avem atât de buni ca ei! O vină că acești băieți au ales alte selecționate trebuie căutată și la Casa Fotbalului.
Trebuiau bătuți la cap, trebuia insistat, trebuia făcut orice efort ca acești fotbaliști să joace pentru România. Ne împăunăm cu centre regionale, facem selecții federale prin Spania și prin Italia, pe unde trăiesc mulți români, ca până la urmă pe cei mai valoroși să-i ia alții.
Ba o mai și dăm pe fibra națională, facem pe patrioții. De exemplu, la CM 2022 un post de limbă arabă i-a cerut o scurtă declarație unui echipier al Marocului, iar acesta s-a scuzat, a zis că vorbește doar franceză. Sau Brahim Diaz, sau Hakimi, crescuți în Spania, cât de ”marocani” credeți că sunt? Dar ei joacă pentru Maoc pentru că au rădăcini de sânge în acea țară și că acea țară a știut cum să pună problema, să-i lămurească.
Și apropo, dacă prin absurd Adeyemi sau Akdag ar fi evoluat în campionatul românesc, probabil că ar fi fost priviți doar ca soluții de rezolvare a regulii U21....
