Prin voinţa celor care au avut voinţă, ziua de 17 noiembrie a fost declarată Ziua Internaţională a Studentului.
Nu a unui singur student, cum, poate, se înţelege la prima citire, ci a tuturor celor care, vremelnic şi atât de frugal, trăiesc anii studenţiei.
E şi aici o chestiune de vocaţie: sunt mulţi care au vrut să fie studenţi şi nu prea ştiu, nici acum, de ce. Nu au avut o chemare sau o tresărire intelectuală, în acest sens, ci s-au trezit studenţi, urmând procedurile facile din ziua de azi, de a intra la o facultate, pentru că aşa e trendul. Chiar dacă nu vor face carieră în domeniile în care sunt înscrişi, la facultate, măcar rămân cu distracţiile vârstei şi ale conjuncturii de a fi student.
Fiecare visează că va face multe, în viaţă, până când, din speranţă în speranţă, se trezeşte, într-o zi, că a cam pierdut trenurile principale, iar cel pe care-l mai poate prinde e un marfar ce trăncăne pe şine a deşertăciune şi coşmar.
E 17 noiembrie – Ziua internaţională a Studenţilor de care, sunt convins, mulţi habar nu au. Oricum, nu îi ajută cu nimic în ceea ce vor, sau în ceea ce visează să facă. Aşa că e ca şi cum n-ar fi.
