Pentru data de 2 iulie, ca să nu ne plictisim şi să găsim prilej de chefuri din orice, Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit trei sărbători internaţionale: Ziua Pescarului, Ziua Uitării şi Ziua mondială a OZN-urilor.
Cu o astfel de paletă tri-opţională, nici nu ştii ce să sărbătoreşti mai întâi?!...
Pescarii, indiferent că au aflat sau nu că azi e ziua lor de hărţuit şi capturat peşte, îşi luară, încă de dimineaţă, undiţele la spinare şi plecară pe baltă. Unii dintre ei, cu siguranţă că, până la această oră, au deja o captură onorabilă, adică au cu ce se întoarce acasă. Alţii, poate, mai ghinionişti, completează integrame, sau mai trag câte o duşcă, din când în când, ca să mai fardeze realitatea.
Cu Ziua Uitării e cam dificil, pentru că Uitarea nu e ceva ce poate fi controlat. Memoria fiecăruia selectează şi păstrează momentele plăcute ale vieţii şi le cam dă la gunoi pe cele neplăcute, doar dacă nu au fost atât de nocive încât i-au schimbat definitiv destinul omului. Şi eu am uitat multe din câte am făcut şi am păstrat, în amintire, doar acele clipe care m-au făcut să simt că trăiesc şi mi-au dat, pe moment, iluzia că sunt fericit. Uitarea e mai frecventă decât Fericirea, de aceea cred că cel mai bine e să-ţi trăieşti clipa, de fiecare dată când aceasta îţi surâde şi îţi dă voie să te bucuri că exişti.
În ce mă priveşte, cred că astăzi eu voi sărbătoriZiua OZN-urilor, pentru că, totdeauna, am fost fascinat de ipoteza existenţei unor civilizaţii extraterestre, al căror produs poate că suntem chiar noi, pe care ne-au plantat aici, pe Pământ, aşa cum plantezi un pom în mijlocul câmpiei. Azi, până la miezul nopţii, voi scruta Cerul, în speranţa că voi vedea un OZN din care, un extraterestru prietenos, îmi va transmite, telepatic, că lumea lor e mai bună ca a noastră! Iar dacă mă va invita să merg cu Ei, mă voi duce fără regrete, privind în urmă, doar pentru o clipă, spre cei pe care i-am iubit şi m-au iubit. Apoi, voi trage hubloul şi mă voi concentra la o viaţă nouă, pe care o voi începe alături de Ei.
