Voinicii de pe Tărâmul Leilor

S-o luăm mai întâi tehnicist. Grupa 2012 de la FCU, antrenată de profesorul Costel (zis Costache)  Dumitrașcu, a terminat pe locul secund turneul național de la Ploiești, pierzând finala cu FC Argeș, 2-1, după ce condusese cu 1-0. Au fost opt echipe. Într-o grupă gazda Petrolul, apoi CFR Cluj, Dinamo și Rapid. În cealaltă, pe lângă micuții olteni, au concurat FC Argeș, UTA și CSA Steaua.

Selectați, nu cotizanți

S-a jucat  pe teren mic, 60 X 40, două reprize a câte 20 de minute. Practic, pe latul terenului mare de la ”Ilie Oană”, pe iarbă naturală, cu crampoane pe tălpi, cu porțile ( de 5x2 metri) puse pe tușele terenului mare. Opt jucători de câmp și un portar, pe posturi și cu câtă tactică se poate dăscăli unor copii de clasa a cincea, cel mult a șasea. Copii selecționați, care nu plătesc nimic, principiul ”ce e taică-tu?” nu funcționează. E club de performanță, se merge pe bază de selecție, nu de cotizații părintești.

La un pas de trofeu

Au fost în grupă două egaluri, 1-1 cu UTA și cu Argeșul, și o victorie clară, 4-1 cu CSA. Plus încă una în semifinală, 2-0 cu Rapidul. Și eșecul din finală, 1-2 cu piteștenii, deși la un moment dat, la 1-0 pentru oltenași la pauză, parcă se întrezărea trofeul... Cojocaru, Cercelaru, Roggio, Fetoiu, Ilie, Țogoe… copii buni. Câți oare vor deveni fotbaliști adevărați?

Fructe din livada proprie

O asemenea știre e ca un îndulcitor turnat într-o cafea amară. Înseamnă că din spate vine ceva, că există o preocupare. Că într-o zi clubul nu va mai înroși telefoanele impresarilor, ci se va hrăni din grădina proprie, ca gospodarii aceia care seamănă, udă, îngrijesc și la sfârșit culeg. Cu câtă plăcere savurezi un fruct de la tine din bătătură, care are alt gust decât acela lucios, dar searbăd, din raftul de la market?

Mersul înainte

De acești copii trebuie avută grijă. De ei, și de ceilalți, de la celelalte grupe pregătite de Mugur Gușatu, de Alex Boiangiu, de Andrei Popescu sau de profesorul Pițiche, cu toții coordonați de profesorul Turcu. Ei sunt viitorul și binecuvântarea clubului, aleanul atunci când echipa mare nu merge și certitudinea că activitatea va continua, deși multă lume e nu doar sceptică, ci și cârcotașă.

Mina de aur

Acești copii și profesorii lor trebuie să aibă condițiile cele mai bune, terenurile de la Tărâmul Leilor nu sunt doar pentru ifose, ”exterioare” îmbibate în vedetism și limbi străine vorbite la tot pasul, dar nu și româna. Le trebuie mingi, echipament frumos (așa ca în imaginea alăturată), le trebuie curaj și îngrijire. Nu costă mult, dar pot însemna mult în viitor. E o mina de aur care trebuie exploatată, pepitele ne-au arătat că există și cresc.