VIRGIL DUMITRESCU - UN POET DE RAFTUL ÎNTÂI

Starea fundamentală a poetului Virgil Dumitrescu nu este seninătatea, ci îndoiala neistovită. El ia mirarea ca pe o haină de duminică şi o duce în Sala de oglinzi a poeziei: “apa din ciutură are chipu-mi răsfrânt/în stare pură…” (“ca primul poem învăţat pe de rost”).

El face reverenţe celei mai frumoase femei, scrie texte antologice despre poeţi, e conştient că strigătul său “de neputinţă sau de durere/mişcă stelele”, însă măsura talentului o dă în “reflexele toamnei târzii”, poate cel mai straniu şi mai fără de cusur poem pe care l-a scris până acum şi pe care ne face plăcere să-l reproducem alăturat:

“se face lumină ca într-o vişină.
ca într-o vişină putredă şopteşte îngerul
el se pricepe mai bine la culori şi nuanţe.
cântă
pictează
merge la teatru.
o noapte întreagă mi-a vorbit despre livada
de vişini.
haidem atunci până ce nu se trece de tot
vişina putredă.
tu ai putea sări gardul fără să te simtă stăpânul.
haidem până ce nu se luminează ca-n palmă.
nu mai merg zice îngerul
l-am mai sărit o dată cu tine în vis
şi de-atunci m-am trezit.”

“Dacă ar fi să exist” (Editura “Scrisul Românesc”, Colecţia Orfeu, 2011) este una din rarele surprize editoriale ale anului 2011 la Craiova, ce-l are ca protagonist pe Virgil Dumitrescu, placheta beneficiind (pe coperta a IV-a) de o caldă prezentare ce poartă parafa criticului Marian Barbu, o autoritate în materie, el însuşi poet, cotat ca unul dintre cei mai fini degustători de poezie din câţi există, azi, în capitala Olteniei.
În deschidere, autorul ţine să aducă mulţumiri (şi bine face!) celor care au sprijinit editarea cărţii: Ana - Maria şi Petroniu Muscalenco (Montreal - Canada), Cosmin Pretorian, redactor-şef al săptămânalului “Indiscret în Oltenia”, pentru că apariţia unui astfel de volum, în aceste vremuri de restrişte, când poeţii o duc foarte greu, abia supravieţuind regulilor dure ale economiei de piaţă, pare a fi o mare sărbătoare.
Virgil Dumitrescu (secretar general al revistei “Noul Literator” şi editor coordonator al săptămânalului “Indiscret în Oltenia”) este o conştiinţă artistică matură (a publicat, până în prezent, alte patru volume de versuri: “Fiul Soarelui” - 1975; “Mai mult decât cuprinde ochiul” - 1988; “Iulie Patru” - 1998; “Van Gogh, poetul” - 2010), posedă o tehnică impecabilă de a construi miracole şi o putere de plasticizare din ce în ce mai rar întâlnită la creatorii din ziua de azi.
“Dacă ar fi să exist” poate fi considerat, indubitabil, momentul de vârf al creaţiei lui Virgil Dumitrescu, cartea sa de căpătâi, dacă se poate spune aşa, ce-l aşază pe autor acolo unde îi e locul, în rândul poeţilor de raftul întâi, într-o Craiovă sufocată, din păcate, de veleitari, de clopotari de iluzii sparte, de căprari care se cred generali, de cenaclişti cu aere de filosofi, de zavaidoci culturali, de securişti care scriu versuri, de poeţi care scriu note informative.