În timpul regimului comunist, celebrul „Articol 18” le dădea frisoane celor care reuşeau să-şi pună nişte bani deoparte, în afara celor obţinuţi din salarii, sau din alte surse la vedere. Au fost câteva cazuri celebre, de averi ilicite descoperite în saltele, sau în alte ascunzători la care nici nu te-ai fi gândit, pentru că mintea românului a fost mereu ageră atunci când era în joc interesul personal.
În acele vremuri, trebuia să munceşti şi să economiseşti vreo zece-cincisprezece ani ca să-ţi poţi cumpăra o Dacia 1300 – şi aia după ce aşteptai să-ţi vină rândul la programare! Generaţiile tinere de acum habar nu au în ce constrângeri şi sărăcie s-a trăit, în România, mai ales în deceniul ꞌ80, când criza alimentară şi batjocura faţă de om, a regimului ceauşist, atinsese cele mai înalte culmi ideologice.
Ieri, 13 octombrie a.c., proiectul de lege privind confiscarea extinsă a averilor ilicite a trecut de Comisia Juridică din Parlament și urmează să fie supus votului în plen. Va fi o lege care aminteşte de celebrul „Articol 18”, din vremea comunismului, dar racordată la cerinţele şi rigorile unei societăţi democratice. Dacă va ajunge să fie promulgată de preşedinte, această lege poate fi considerată o reparaţie morală pentru toţi românii care au devenit victime indirecte ale celor ce au jefuit ţara, de treizeci de ani încoace. În caz contrar, nu va face decât să îmbogăţească panoplia de forme fără fond, a căror aplicare este lăudabilă, dar lipseşte cu desăvârşire...
