Este surprinzător cât de repede se pot schimba oamenii: azi îşi declară iubire până la moarte şi, după o perioadă, se întrăinează şi fiecare (sau unul dintre ei) îşi găseşte iubirea în altă parte(!)... Îngrijorător este că s-au înmulţit crimele aşa-zis pasionale, comise din gelozie sau din neputinţa partenerului (de obicei) masculin de a accepta despărţirea de soţia pe care crede că o iubeşte atât de mult încât e în stare să o ucidă!...
Ce se întâmplă cu oamenii din ziua de azi?! Atunci când iubeşti pe cineva te străduieşti să-i faci viaţa cât mai frumoasă, să-i fii sprijin la nevoie şi, în caz că relaţia de iubire îşi pierde flacăra pasiunii şi intră într-o rutină greu de suportat, să înţelegi că tot o formă de iubire este să-l laşi pe celălalt să îşi facă un alt drum, în viaţă, chiar dacă nu mai eşti tu partenerul de călătorie...
De fapt, acest gen de relaţii nu sunt de iubire, ci de dependenţă patologică faţă de partener, pe care unii ajung să îl considere proprietatea lor pe viaţă şi îi îngrădesc, tot mai mult, independenţa fizică şi de gândire. Cel care crede că, prin uciderea partenerului, îşi rezolvă drama sentimentală în care trăieşte, se înşeală! El nu face altceva decât să agraveze situaţia şi, de multe ori, să lase nişte copii fără mamă şi cu un tată criminal, la închisoare.
E trist că multe cupluri nu reuşesc să-şi gestioneze crizele conjugale şi se ajunge la astfel de drame! Nu sunt adeptul nici a egalităţii în drepturi în care femeile sunt mai egale în drepturi decât bărbaţii (ajungându-se deja la discriminare pozitivă!), dar nici cu varianta în care femeia e considerată sclava bărbatului şi este obligată să-i suporte toate bătăile şi bădărăniile, dacă nu vrea şi nu mai suportă. În toate există o limită şi toţi avem un grad de suportabilitate, dincolo de care nu se mai poate!...
M-am gândit să abordez, acum şi aici, acest subiect, pentru că, în ultina vreme, suntem zilnic bombardaţi cu ştiri despre crime pasionale – adevărate drame fără sfârşit pentru copiii şi rudele familiilor în care se petrec. E o dovadă a faptului că lumea se află într-o gravă criză morală, în care revoluţia sexuală, din ultimii zeci de ani, pare a fi una dintre cauze.
Prea multele drepturi – atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, cred că au dus către această criză morală şi de identitate prin care trece lumea de azi. Libertăţile împinse la maxim duc spre atmosfera de junglă în care, oricine şi oricând, poate deveni agresor sau victimă, fără chiar a realiza momentul critic în care alunecă pe această pantă a terorii şi crimei(!).
