Sponsor oficial al
Două mari nenorociri, două mari seisme mi-au cutremurat, până în prezent, din temelii fiinţa: moartea mamei şi moartea lui Adrian Păunescu.
A murit Adrian Păunescu, de care m-a legat, cu mici întreruperi, o prietenie (frăţie?) de aproape douăzeci de ani, şi mi s-a împietrit inima exact ca la moartea mamei.
De atunci, din 2 decembrie 2008, de când gorniştii au cântat sfâşietor (asurzitor) în faţa casei mele părinteşti, iar groparii i-au coborât mamei trupul de zambilă în noua ei căscioară dintr-un ţintirim de pe Valea Dunării, n-am mai simţit un fior atât de straniu, care (parcă) îţi pustieşte sufletul şi-ţi scurtează zilele.
A murit, pe 5 noiembrie 2010, Adrian Păunescu, de parcă ar fi murit cineva drag din familia mea.Ăsta e sentimentul, dacă se poate spune aşa, pe care îl am şi acum.
De vid, de aiurare, de gol sufletesc. De om căruia i-a fugit pământul de sub picioare, de fântână căreia i-au fost incendiate (făcute scrum) şi cumpăna, şi ciutura, şi izvoarele.
A murit, pe 5 noiembrie 2010, la vârsta de 67 de ani, Adrian Păunescu.
A murit Adrian Păunescu şi s-a ascuns într-o stea.
Şi acum îmi tremură mâna, şi acum mi se îneacă sufletul în fum.
A murit un poet fabulos (cu suflet de fluture, de zimbru, de cerb lopătar), unul dintre cei mari, poate dintre cei mai mari slujitori ai poeziei româneşti dintotdeauna.
A murit eroic, pe linia întâi a frontului, cu banduliera de metafore în mână, cântându-şi (nu plângându-şi) suferinţa, când noi toţi îl credeam, ca om, nemuritor.
Şi-a transmis în direct (cum nu a mai făcut-o nimeni), ca un mare gazetar, ticăitul inimii, bătăile unei inimi de geniu.
A avut puterea să se revolte până în ultima clipă (“Eu nu sunt bolnav, doar trupul meu e suferind”), pe un pat de spital, aşa cum a făcut-o, în stilu-i caracteristic, toată viaţa, ca un poet rebel, de-a pururi nonconformist.
A murit, măcinat de o boală necruţătoare (dar şi de inimă rea şi de indolenţa mai-marilor vremii), un patriot care se naşte o dată la o sută de ani.
Un orator fără pereche, un luptător care nu a pierdut nicio bătălie.
Nici măcar (pe-asta) cu moartea.
Gloria lui de-abia acum începe!
Distribuie articolul:
Invitaţie în alb!
12 Februarie 2013Alte articole
Dinel Staicu va fi eliberat din închisoare
- de
- 12 Februarie 2013
Melania Renghea: «M-a pus în genunchi şi m-a obligat să-i fac…»
- de
- 11 Februarie 2013
Samir Sprânceană – 18 ani de închisoare
- de
- 12 Februarie 2013
Mirajul corupţiei
- de
- 10 Februarie 2013
Şi-a pus pielea la bătaie şi acum trage ponoasele
- de
- 10 Februarie 2013
Tânăr înjunghiat la Severin
- de
- 10 Februarie 2013
Proxenet cu 6 capete de acuzare
- de
- 9 Februarie 2013
Administratoarea a intrat la zdup
- de
- 8 Februarie 2013
Gemeni şi mardeiaşi
- de
- 7 Februarie 2013
VIDEO / Poliţist local, luat pe capotă de un taximetrist
- de
- 7 Februarie 2013

