Astăzi se împlinesc treizeci de ani de când Ion Iliescu le mulţumea, public, minerilor, pentru înaltul simţ civic şi... plantarea de panseluţe, cu bâtele şi târnăcoapele, în capetele bucureştenilor ce manifestau în Piaţa Universităţii din Bucureşti – un episod negru al istoriei post-decembriste, produs de nomenclatura din eşalonul doi al PCR, care preluase puterea în România, după Revoluţia din decembrie 1989.
Sunt treizeci de ani de când făptaşii acelor vremuri nu au plătit pentru gravele infracţiuni comise – este vorba de crime împotriva umanităţii, şi apar, în continuare, în spaţiul public, cu rânjetul infractorului neprins. Este o pată pe obrazul Justiţiei din România care nu a fost în stare, sau nu a vrut, să-i tragă la răspundere pe autorii crimelor de atunci.
Am mai spus-o şi o mai spun şi acum că nu am încredere în Justiţia din România – am avut propriile experienţe, pe care nu le mai dezvolt acum, pentru că încă nu a ajuns la nivelul la care poate fi considerată Justiţie: în continuare, în faţa judecătorilor, mori cu dreptatea în mână, iar infractorii, mai mici sau mai mari, scapă şi te sfidează, apoi, ba chiar se răzbună pentru că i-ai chemat în faţa instanţei. Există, în continuare, litigii nesoluţionate de zeci de ani, judecătorii îşi iau salariile crescute, iar justiţiabilul ajunge să sărăcească, plătind avocaţi care să-i apere interesele.
Constatând realitatea, ai putea zice că românilor le place să se autoflageleze, că le place corupţia şi nedreptatea, dar nu e aşa: românii nu au avut şansa de a trăi într-o societate cu adevărat democratică şi au înghiţit, mult timp, surogatul de democraţie pe care l-au oferit cei care au preluat puterea după 1989. După ce au ajuns în ţările din Vest şi au văzut cum stau treburile acolo, le-a plăcut şi au zis că vor şi aici o ţară ca afară.
Poţi, mult timp, să păcăleşti pe cineva oferindu-i adevăruri false, sau diverse produse false, dar, după ce va descoperi originalul, nu va mai accepta falsul. În continuare, ne hrănim cu Falsuri, suntem, încă, în perioada de descoperire a Adevărului, şi drumul, deşi este ascendent, se anunţă a fi destul de lung...
