Piaţa muncii o cere, părinţii încep încet-încet să înţeleagă, societăţile realizează că dacă investesc în şcoală îi costă mai puţin decât calificarea şomerilor la locul de muncă, aşa că liceele tehnologice s-au întors la metoda veche, dar eficientă, de a „produce“ viitori angajaţi pentru firmele interesate.
Poate că tinerii de astăzi nu mai pot fi convinşi doar spunându-le că „meseria e brăţară de aur“ ce mult înseamnă ca în cei patru ani de liceu, sau trei de profesională, să înveţi, efectiv, să faci ceva, dar generaţiile de şomeri cu diplomă de liceu teoretic dinaintea lor au reuşit. Alegerea le aparţine într-o oarecare măsură, contribuie şi părinţii cu un sfat, situaţia şcolară, la mulţi dintre ei deloc grozavă, îi îndreaptă de asemenea către o meserie, accesul în liceele teoretice devenind din ce în ce mai greu, cert este că specializările tehnice prind teren. Zeci de societăţi comerciale din judeţ încheie contracte cu liceele tehnologice, le asigură elevilor practica şi, mai departe, îi selectează pe cei mai buni dintre ei pentru a împrospăta forţa de muncă din fabrică.
Zidarii, mecanicii, strungarii, electricienii, instalatorii şi frezorii pregătiţi în anii 70 – 80 în aceleaşi licee (pe atunci industriale) nu au cu cine schimba garda. Nu doar firme mari cum sunt ALRO, ALTUR, SCADT, Prysmian, Pirelli, IAC Balş, Kaufland resimt lipsa forţei de muncă de pe piaţă, şi societăţile mai mici au nevoie la fel de mare de personal calificat. Soluţia parteneriatului şcoală-operator economic s-a dovedit eficientă pentru toată lumea.
