Regizorul a fost operat, pe cale laparoscopică, de către echipa chirurgicală a Spitalului “Elias”. ”Intervenţia chirurgicală a fost impusă de evoluţia clinică din ultimele 24 de ore, în contextul afecţiunii digestive cronice benigne cunoscute”, s-a arătat într-un comunicat de presă al Spitalului “Elias”.
Potrivit reprezentanţilor Spitalului “Elias”, peritonita localizată cu punct de plecare apendicular a fost descoperită intraoperator şi a fost rezolvată laparoscopic. “Intervenţia chirurgicală a decurs fără incidente, pacientul fiind transferat în compartimentul postoperator pentru continuarea îngrijirilor”, au precizat reprezentanţii spitalului.
Spitalul «Elias»: Sergiu Nicolaescu a decedat în urma complicaţiilor cardiace şi pulmonare severe
Reprezentanţii spitalului anunţaseră, cu o zi înainte de operaţie, că regizorul a fost internat în 26 decembrie, pentru o afecţiune digestivă cronică cunoscută, şi urmează tratamentul medicamentos corespunzător.
Cu o săptămână înainte de internare, Nicolaescu a căzut în timp ce se îndrepta spre garajul său, el suferind un traumatism toracic, respectiv i s-au fisurat câteva coaste.
Nicolaescu şi-a prezis sfârşitul
Sergiu Nicolaescu a murit. În decembrie, senatorul a avut un mesaj emoţionant în Parlament. ”Vreau să vă mulţumesc pentru aceşti patru ani minunaţi, pe care i-am petrecut împreună, în care dumneavoastră mi-aţi dăruit stimă şi consideraţie, simţăminte pe care şi eu vi le datorez. Mai am puţini ani de trăit şi mi-am dorit să-i termin în profesia mea, pentru acest lucru nu am participat la alegeri. Vreau să vă spun un sincer la revedere şi vreau să vă spun, în acelaşi timp, la mulţi ani şi sărbători fericite”, a afirmat Nicolaescu de la tribuna Senatului, în ultima şedinţă a actualei legislaturi, fiind aplaudat de cei prezenţi.
Sergiu Nicolaescu a fost ales pentru prima dată parlamentar în 1990, pe listele FSN, iar în actuala legislatură a încheiat al cincilea mandat în Parlament.
Singura legislatură în care nu a fost parlamentar a fost cea din 2004 - 2008. Nicolaescu a fost membru al comisiilor de cultură din Senat în fiecare legislatură şi a deţinut preşedinţia comisiei în actuala legislatură. Nicolaescu era în vârstă de 82 de ani. El a fost regizor, actor de film, scenarist şi producător de film, fiind totodată între cei care au luat parte la Revoluţia din 1989.
Cele mai importante momente
Primul film regizat de Sergiu Nicolaescu a fost “Scoicile nu au vorbit niciodată” (1962), un documentar de scurtmetraj, cel dintâi lungmetraj de ficţiune urmând să-l realizeze în 1966 - 1967. Este vorba despre “Dacii”, o coproducţie româno-franceză impresionantă, cu o distribuţie pe măsură şi cu o figuraţie grandioasă, care au devenit apoi atribute ale tuturor filmelor sale istorice.
În 1962 realizează filmul care îl ajută să pătrundă într-adevăr în lumea cinematografiei: “Memoria Trandafirului”, o metaforă de şapte minute, care s-a bucurat de succes în ţări precum SUA şi Franţa.
Tot în Franţa are loc, cinci ani mai târziu, premiera pariziană a filmului “Dacii”. Pe Champs-Elysees, în dreptul restaurantului “Fouquets”, trona un afiş al filmului, având textul: “Un film du Serge Nicolaesco”. “Era o foarte mare satisfacţie pentru un tânăr debutant de 37 de ani. Din acest moment începea cariera mea internaţională”, declara regizorul mai târziu.
Anul revoltei studenţeşti de la Paris şi al Primăverii de la Praga, 1968, i-a adus lui Nicolaescu şansa de a lucra, în calitate de regizor, cu Orson Welles, Laurence Harvey şi alţi mari actori americani şi europeni, chiar la Bucureşti, unul din filmele produse la acea vreme fiind “Bătălia pentru Roma”, o producţie americano-germană.
Legendarul comisar Miclovan, devenit apoi Moldovan, cu care Sergiu Nicolaescu afirma că a atins celebritatea ca actor, s-a născut în 1972, după ce Titus Popovici şi Petre Sălcudeanu le-au propus lui Nicolaescu, Manole Marcus şi Iulian Mihu realizarea unui serial poliţist. Personajul său, un vechi poliţist, avea un rol secundar în serialul în care acesta apare alături de Ilarion Ciobanu (Roman).
Urmează, pentru Sergiu Nicolaescu, o perioadă profesională prolifică, între anii 1970 şi 1980, timp în care a înfiinţat prima şcoală de cascadori din România şi o alta de recuzită. E o perioadă în care realizează cam două filme şi jumătate pe an, documentându-se, în paralel, pentru alte proiecte.
Filmografia lui Sergiu Nicolaescu cuprinde peste 60 de lungmetraje, dintre care cele mai cunoscute sunt “Dacii” (1966), “Mihai Viteazul” (1970), “Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (1971), “Cu mâinile curate” (1972), “Osânda” (1976), “Ultima noapte de dragoste”, “Nea Mărin miliardar” (1979), “Ciuleandra” (1985), “Mircea” (1989), “Coroana de foc” (1990), “Triunghiul morţii” (1999), “Orient Express” (2004), “15” (2005), “Supravieţuitorul” (2008), film pentru care a obţinut cel mai mare credit, de 1,8 milioane de lei, la concursul Centrului Naţional al Cinematografiei, în 2006.
Dacă filmul “Orient Express” a fost cea mai vizionată premieră românească a anului 2004, probabil că cea mai impresionantă producţie semnată de regizorul Sergiu Nicolaescu a fost “Mihai Viteazul” (1979), cu Amza Pellea în rolul principal - creaţie de referinţă în istoria filmului românesc.
Hotărât să-l omoare pe dictator
Regizorul Sergiu Nicolaescu a povestit într-o emisiune, la Acasă TV, planul său de a scăpa România de dictatura lui Nicolae Ceauşescu.“Acum pot s-o spun. Îmi cumpărasem două arme. O armă cu lunetă şi amortizor, semiautomată, de mare precizie. O cumpărasem prin ’70, când am adus-o cu avionul, în geamantan. Şi un revolver. Revolverul era mai mult pentru mine. Arma era pentru nea Ceauşescu. Unui singur om i-am spus, unui cascador cu care eram prieten, Nicu Constantinescu, el ştia de... (intenţia mea - n. red.). Voiam să ne aşezam într-un canal, ceva de genul ăsta”, a povestit regizorul, care îşi pierduse orice speranţă că va mai apuca sfârşitul comunismului.
Şi când era mai hotărât ca oricând sâ-l ucidă pe dictator, a venit Revoluţia. “Dimineaţa respectivă am fost şi mi-am luat armele, care erau la o unitate, 01065, era un maior Niculescu, mi-am luat armele de acolo şi i-am cerut şi trei grenade. Şi mi-a dat cele trei grenade cu care am venit la Bucureşti, în Piaţă. Am fost în toate momentele, în locurile cele mai fierbinţi. Toată lumea m-a văzut pe stradă şi am folosit popularitatea mea în momentele în care cei care erau în strada strigau. Strigau pentru că nu erau destui şi atunci apariţia mea la televiziune a deschis drumuri şi la alţii să vină”, a mai povestit Nicolaescu.
Întrebat dacă merita să se sacrifice atunci pentru români, Nicolaescu a răspuns: “Ăsta a fost planul. Eu aveam pistolul la mine, ăla era pentru mine. Aveam o grenadă în buzunar, care mi-a rămas de rezervă. Săream în aer, dar eram exemplu. A fost un moment de disperare, în care am renuţat la orice. Am zis: trebuie ca măcar o dată în viaţă să fii decis. Eu am fost decis”.
Pe de altă parte, regizorul spunea că “ Nicolae Ceauşescu nu era un om prost. A avut şi merite. A creat o industrie grea, o industrie chimică, o agricultură pe care astăzi n-o mai văd decât în ruine. Din păcate, mintea lui nu-l ducea mai departe ce trebuie să facă”.
