Înainte de alegerile prezidenţiale de anul trecut, în urma cărora preşedintele Klaus Iohannis a obţinut cel de-al doilea mandat, scriam despre tendinţele dictatoriale ale liderului USR, Dan Barna – omul care i-a tras preşul de sub picioare şi i-a furat partidul lui Nicuşor Dan, cel care-l construise, pas cu pas, din nimic, şi-al adusese deja la un procent electoral eligibil, care l-a adus şi în parlament.
După alegerile prezidenţiale, când a pierdut la un scor ruşinos, situându-se pe locul trei, dupăanalfabeta funcţionalViorica Vasilica Dăncilă, am crezut, ca mulţi alţii, că Dan Barna îşi va face retragerea de onoare, ca să-şi lingă rănile şi să mai mediteze dacă, pe viitor, mai are vreo şansă în politică. Dar, de unde atâta înţelepciune şi recunoaştere a eşecului la Dan Barna?!... În ciuda frământărilor din partid şi a unei facţiuni care i-a cerut demisia, Barna a continuat să rămână neclintit, precum câinele lângă osul pe care l-a furat de la altul...
Însă, nu s-a oprit aici: în ultima vreme, Barna încearcă să îndepărteze, din USR şi din toate funcţiile pe care le deţin, pe toţi apropiaţii lui Nicuşor Dan, pentru că el vrea control total asupra partidului, consideră că e al lui, a venit cu el de acasă şi nu vrea să renunţe la oportunitatea şi poziţia pe care le are acum, fiind sigur că, dacă le pierde, nu le va mai avea niciodată!...E însetat de putere şi hotărât să-i calce în picioare pe cei care se vor împotrivi planului său totalitar – de a fiEl lider maximo, în USR!
Acestea sunt semnele DICTATURII!
Aşa au început toţi: cu controlul total al membrilor de partid, apoi al maselor şi apoi al destinului unei naţiuni!... Şi, ca totdeauna, pentru a putea da jos de la putere un dictator, trebuie ca poporul asuprit să treacă prin suferinţă, prin sânge şi alienare. Iar românii liberi nu mai vor aşa ceva, 45 de ani de comunism le-au ajuns!
