Publicist şi scriitor craiovean care a făcut istorie, la Paris: Mircea Golfineanu

Ca scriitor, este autorul cărţii intitulată În serviciul Împăratului. Jurnalul unui valet de cameră (Au service de l’empereur. Journal d’un valet de chambre), apărută la Paris, în anul 1907.

El mai este semnatarul unor prefeţe şi editări de texte ale cărţilor lui Sthendal:

-       Stendhal. Lucien Leuwen. Roman précéde d’un commentaire par - Paris, 1901;

-       Stendhal. Napoleon. Notes et introductions par - Paris, 1897.

O frumoasă poveste de dragoste

Era un bărbat chipeş şi atrăgător, care ar fi frânt multe inimi de doamne şi domniţe, pe acolo pe unde a umblat, în vremea vieţii sale.

A locuit, mult timp, la Paris, unde a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, într-un... bordel, din capitala Franţei: o anume Elena Coţofeanu, născută la data de 12 martie 1800, în Craiova.

Se spune că era cea mai frumoasă femeie din acel bordel, motiv pentru care Mircea Golfineanu s-a îndrăgostit nebuneşte de ea, a luat-o de nevastă şi a revenit cu ea în Craiova, unde au avut, împreună, trei copii.

Nepoata sa a trăit o idilă cu celebrul actor de la Hollywood, Errol Flynn

Se pare că, între Mircea Golfineanu şi Irina Pacifica-Ghica, fiica lui Ibi Golfineanu, născută în 1932, la Bucureşti – care a fost, pentru o vreme, în anii ꞌ50, ai secolului trecut (pe când avea doar 17 ani, iar el, 40 de ani) logodnica celebrului actor hollywoodian Errol Flynn, ar fi existat un grad de rudenie – unchi-nepoată.

Cei doi amorezi – Errol Flynn şi Irina Pacifica-Ghica s-au despărţit, până la urmă, pentru că el avea şi o relaţie paralelă cu actriţa Patrice Wymore, cu care s-a şi căsătorit, ulterior.  

La finalul anilor ’50, Irina Pacifica-Ghica s-a căsătorit cu William Marshall, fostul soț al superbei actriţe americane Michelle Morgan, pe care l-a părăsit, doi ani mai târziu, în 1961.

Publicistul şi scriitorul craiovean Mircea Golfineanu ar fi murit la Paris, unde ar fi fost şi înmormântat, dar soţia sa, Elena Golfineanu, şi-a găsit locul de veci în curtea Bisericii Madona Dudu, unde are un fel de troiţă, din marmură, pe care stă scris următorul epitaf:

La piatra ce învăleşte

Al mei tristu jalnicu Mormîntu

Trecătoru, te rogu opreşte

Şi citeşte cine sîntu,

Căci ca tine am fostu în lume

Şi cu voi am petrecutu,

Avui stare şi unu nume,

Dară acumu am dispărutu.

Am avutu bărbatu şi rude,

Doă fici şi unu fiu iubitu,

Dară vai! ei nu mă mai vede,

Căci moartea nea despărţitu.

De averi, de vanitate.

Şi orice a iubitu pe pământu

Muritorul să desparte

Când săꞌnchide în Mormîntu.