PSD a pierdut, încă o dată, şansa unei reformări reale

Congresul extraordinar al PSD, convocat, în ziua de 29 iunie 2019, pentru alegerea unui nou preşedinte al partidului, după vidul de putere lăsat de trecerea în... spaţiul penitenciar al El lider maximo, Liviu Dragnea, a adus la rampă aceleași fețe – minus o mustaţă, cu acelaşi discurs populist prin care se încearcă reîntoarcerea la popor...

Candidaţii pentru funcţia de preşedinte al Partidului Social Democrat au fost: actualul premier, Viorica Vasilica Dăncilă, Şerban Nicolae, Liviu Pleşoianu, Ecaterina Andronescu.

Ca de fiecare dată, Viorica Dăncilă şi-a citit discursul de pe foaie şi a promis... „o autostradă cap-coadă” pe care o va finaliza în timpul mandatului său, anunţând că „va fi necruţătoare cu constructorii care nu vor respecta termenele de execuţie stabilite prin contract”. În rest, a reiterat aceeaşi gargară de partid, ca şi predecesorul său, dar cu mai puţin autoritarism şi tendinţe de cult al personalităţii.

Singurul care a ieşit din rând, ca discurs şi intenţii reformatoare, a fost unul dintre contracandidaţii Vioricăi Vasilica Dăncilă, Liviu Pleşoianu, care a arătat o anvergură de intelectual cam rar întâlnită în rândurile partidului de guvernământ. L-am ascultat cu interes, mi-am zis chiar – iată că are şi PSD oameni capabili, omul ăsta ar putea schimba faţa şi năravurile celor din partid! –, dar, cum poate era de aşteptat, nu a întrunit voturile necesare pentru a deveni preşedinte, pentru că pesediştii nu vor minţi luminate şi nu vor reformă în partid, ei vor să trăiască, în continuare, în aceeaşi mocirlă morală şi să-şi vadă, nederanjaţi, de interesele şi afacerile lor.

Liviu Pleşoianu nu a fost pe placul colegilor săi de partid pentru că a venit cu idei radicale şi acuzaţii la adresa PSD. El i-a acuzat pe colegii săi de complicitate cu Liviu Dragnea, comparând tăcerea care s-a lăsat în PSD, după intrarea la închisoare a acestuia, cu... tăcerea din filmele horror, afirmaţii dezaprobate vizibil de Viorica Vasilica Dăncilă şi Lia Olguţa Vasilescu.

„Condamnarea lui Liviu Dragnea a doua zi după alegerile europarlamentare a însemnat două lucruri: 1.) Miză electorală; 2.) Trofeu electoral – ceea ce este oribil!... Indiferent cum votaţi, să triumfe adevărul, nu minciuna, să triumfe curajul, nu frica, să triumfe dreptatea, nu injustiţia!”, a mai spus Liviu Pleşoianu.

A venit şi rândul controversatului Codrin Ştefănescu să-şi spună off-urile de la tribuna PSD şi el a început prin a-l deplânge pe Liviu Dragnea, care, în opinia sa, este... „pur şi simplu, deţinut politic!... Primarii PSD ajunseseră să spună, în loc de onorată asistenţă, onorată instanţă!” – a mai spus Codrin Ştefănescu, confirmându-ne, încă o dată, motivele pentru care PSD, de doi ani şi jumătate încoace, şi-a stabilit, ca prim obiectiv în programul de guvernare, modificarea până la terfelire a legilor justiţiei, pentru ca membrii corupţi din partid să nu răspundă penal pentru faptele lor.

Discursul de schimbare de stăpân al lui Codrin Ştefănescu, care, după ce l-a căinat pe Dragnea, s-a pus la dispoziţia noii conduceri a PSD, a fost aplaudat frenetic de susţinătorii fostului lider, dar nu a convins într-atât încât să obţină sufragiile necesare pentru funcţia dorită în partid.

Rebelul Eugen Teodorovici a jucat puţin alba-neagra la congresul PSD, în sensul că, după ce-şi depusese candidatura pentru funcţia de preşedinte executiv al partidului, ulterior a retras-o, apoi s-a răzgândit şi a candidat din nou. Stratagema de fugă în munţi şi apoi revenire pe flancuri a dat rezultate, el obţinând, în final, funcţia pentru care candidase, aceea de preşedinte executiv al PSD.

De mai multe ori au fost scoase cuţitele lungi, în timpul congresului, de către liderii partidului, dar momentul culminant a fost atins atunci când baronul de Vrancea, Marian Oprişan, a fost huiduit la scenă deschisă şi împiedicat să vorbească, iar, ulterior, pe hol, a avut discuţii aprinse cu olteanul Mihai Fifor, care, spun martorii, era cât pe ce să-l ia la bătaie pe vrâncean(!)...

Rezultatele finale au fost: pentru funcţia de preşedinte, pe primul loc s-a situat Viorica Vasilica Dăncilă, care a obţinut 2828 de voturi; pe locul doi  Liviu Pleşoianu, iar pe locul trei s-a clasat Şerban Nicolae.

Functia de preşedinte executiv al PSD i-a revenit lui Eugen Teodorovici, cu 2463 de voturi.

Funcţia de secretar general al PSD a fost obţinută de craioveanul Mihai Fifor, destul de vocal şi ofensiv, în ultima vreme.

Privind de deasupra, ca dintr-o dronă, această desfăşurare de forţe de la Congresul PSD, constatăm că la tribuna partidului, locul mustăciosului care, în urmă cu un an avea un discurs de factură hitleristă, întrebându-şi, retoric, supuşii... Vreţi să vă mai fiu preşedinte? Sunteţi pregătiţi să mergeţi cu mine până la capăt?! – iar o sală în delir îi răspundea Daaaaa!!...! – a fost luat de aceeaşi coafură blondă care îşi citeşte discursul de pe foaie, urmată îndeaproape de aceeaşi camarillă ascultătoare, demagogică şi populistă.

Odată cu acest congres, părerea mea este că PSD a pierdut, încă o dată, şansa unei reformări reale prin promovarea la conducere a unui om care să schimbe faţa partidului şi să vină cu proiecte de înnoire ideologică şi morală – cum ar fi putut fi, de exemplu, Liviu Pleşoianu –, preferând să rămână în aceeaşi zonă de gri-negru de care până şi membrii şi simpatizanţii PSD s-au săturat, dovadă fiind rezultatul unui sondaj recent care arăta că numai vreo 4 la sută dintre cei care au votat PSD, la alegerile parlamentare desfăşurate în urmă cu doi ani şi jumătate, mai recunosc acum că au pus ştampila în căsuţa cu trei trandafiri...