Programul de „tembelizare a populaţiei” este cât se poate de real și funcționează(!)

Programul de tembelizare a populaţiei este cât se poate de real şi funcţionează, numai cine nu gândeşte, sau nu are capacitatea de analiză, nu îşi dă seama că suntem captivi într-un scenariu ce are, ca scop, prostirea până la imbecilizare a unei populaţii ale cărei tinere generaţii se duc la şcoală mai mult ca să se distreze, şi nu să bage ceva învăţătură la cap, pentru viaţa pe care o au în faţă(!)...

E seară, ora 20.00, şi vreau să găsesc ceva relaxant la televizor, aşa că încep să butonez telecomanda. Încep cu canalele tv româneşti, primele pe care le accesez atunci când caut ceva de văzut la televizor.

Pe PRO TV e Las Fierbinţi (nu am înţeles niciodată ce vrea să spună acest titlu?!) – un serial penibil în care satul românesc şi ţăranul român sunt caricaturizaţi până la derizoriu, cu glume de şanţ, neapărat cu conotaţii sexuale sau de cârciumă, cu un personaj care e beţivul satului şi totul gravitează în jurul lui, de important ce e, cu nişte fâşneţe de femei frivole, care nu seamănă deloc cu ceea ce ştiam eu despre femeile de la ţară, muncite din greu şi cu grijile vietăţilor din bătătură şi ale zilei de mâine... Din această telenovelă de prost gust, realizată de PRO TV, telespectatorii pot învăţa exact cum NU trebuie să-şi ducă viaţa şi cum NU trebuie să se poarte, în lume(!)...

Pe Antena 1, Insula tentaţiilor – în care poţi vedea libidinoşenii în direct, aproape de limita întreţinerii unor acte sexuale on-line, limbaj de maidan şi de femei de pe centură...

Pe Kanal D, Mireasa din Istanbul; pe Naţional TV, Dragoste şi ură; pe Pro Gold, Destinul Evei; pe Pro 2, Cealaltă familie a soţului meu – telenovele siropoase, lacrimi şi scenarii pentru gusturi fără pretenţii de prea mult mobilier la mansardă...

Pe Prima TV, Mama mea găteşte mai bine – o emisiune cu mirosuri de tigaie, în care maestrul bucătar Horia Vârlan tot încearcă să îi înveţe pe unii să gătească, dar, de multe ori, chiar gusturile lui mi se par îndoielnice. E treaba cu de gustibus...

Pe Antena Stars, Dragoste fără secrete – o emisiune în care tinerii sunt îndemnaţi să-şi pună sufletul şi sentimentele pe tavă, ca să aibă de ce râde ceilalţi, şi apoi tot ei se dau loviţi...

La Pro Cinema, anticul serial La Bloc – o telenovelă urbană, neverosimilă, ca întâmplări şi intrigi, pe care cred că, acum, după 17 ani de la filmări, şi protagoniştii săi o privesc cu jenă, sau schimbă canalul, atunci când e difuzată...

Salvarea mea a venit, până la urmă, de la TVR 1, televiziunea publică hulită de mulţi, dar singura care îşi păstrează decenţa şi unde mai poţi urmări dezbateri civilizate şi filme clasice, de calitate. La acea oră, se difuza emisiunea România 9 – cu dialoguri pe temele stringente, politice, economice, sociale şi culturale, ale României de azi.

Citeam undeva, cu puţin timp în urmă, că nişte cercetători americani au făcut un studiu în urma căruia au ajuns la concluzia că, în ultimii 30 de ani, populaţia globului s-a cam... prostit, şi se întrebau de ce? Una dintre cauze este, cu siguranţă, şi tratamentul de prostire administrat prin televizor, pentru că televiziunile comerciale au coborât ştacheta calităţii programelor lor sub toate nivelurile de bun simţ şi cumpătare.

În anii ꞌ90, când încă nu se declanşase acest fenomen de tembelizare a populaţiei şi de prostituare a actorilor în roluri submediocre şi jenante, ora 20.00 era cea de la care puteai viziona, la tv, filme bune – era ora Cinematecii, după care urmau alte filme, sau emisiuni de real interes pentru oamenii care privesc la televizor şi cu scopul de a mai afla ceva nou, de a se mai instrui puţin, şi nu pentru a înlocui maidanul cu înjurături şi exhibiţionism din spatele blocurilor gri, cu ecranul din ce în ce mai colorat al companionului nostru electronic de acasă...