Ploile din ultimele zile au scos la iveală, încă o dată, gravele deficienţe ale sistemului de canalizare din Craiova, pe alocuri, vechi de la începuturile construirii oraşului, sau, în cel mai bun caz, din anii regimului comunist, când, totuşi, se lucra mai cu simţ de răspundere, iar întreţinerea sistemului nu era facultativă, ci obligatorie.
Străzile inundate nu sunt o noutate pentru nici un oraş din România, cu câteva excepţii, acolo unde edili mai responsabili au pus interesele cetăţenilor mai presus de cele personale şi au reparat la timp, înlocuit sau modernizat infrastructura localităţilor. În mare parte, însă, cum este cazul şi la Craiova, aceleaşi conducte arhaice ne afectează viaţa şi nervii de fiecare zi.
Candidaţii la funcţia de Primar al Craiovei, din acest an, vin cu promisiuni optimiste pentru viitorul administrativ al oraşului, care, acum, după treizeci de ani de la ieşirea din fostul regim, în ciuda zidurilor văruite, din centrul vechi, arată ca fiind în paragină, deşi, la prima vedere, te pot înşela sclipiciurile de faţadă.
Sper ca alegerile locale din 27 septembrie să măture administraţia pesedistă de la butoanele primăriei şi să aducă oameni competenţi şi dedicaţi urbei în care s-au născut şi pe care vor să o aducă la rigorile prezentului, în ton cu începutul de secol XXI.
Cu căruţa veche, de un roşu imund, pesedist, prin noroaiele populismului şi promisiunilor fără acoperire, nu se mai poate, pentru că, în ziua de azi, stagnarea înseamnă retardare socială şi primitivism!
