Pompierismul declaraţiilor înainte de votare guvernului

Sincer să fiu, îmi place entuziasmul cu care Ludovic Orban deja se lansează în declaraţii în legătură cu noul guvern pe care l-a propus şi cu care crede că va pune dezinfectant pe rănile adânci lăsate de guvernarea PSD.

Dar, pompierismul declaraţiilor, înainte de a te vedea cu bucatele pe masă, mi se pare periculos, cu această încredere a-priori, fără un fundament real şi cu destul de multe voci care bârfesc împotriva ta, şi nu cred că această primă tentativă de guvern liberal va trece de parlament.

Dan Barna – acest Hary Potter al politicii româneşti care, cum spuneam, într-un editorial anterior, se crede Stăpânul Inelelor, a anunţat, deja, că nu va vota acest guvern pe care Ludovic Orban îl are în faza de proiect pentru lucrarea sa de licenţă ca viitor premier al României.

Desptre ceilalţi, ce să mai vorbim!... De multe ori, m-am gândit că Parlamentul României trebuie dizolvat şi, pentru construirea altuia nou, treebuie analizată candidatura fiecărui competitor, analiza începând cu un examen psihiatric, apoi cu studiile – dacă sunt reale, sau sunt făcute la vrăjeală şi cumpărate de pe la facultăţil fantomă şi, nu în ultimul rând, trebuie verificat câte rude, amante etc. are angajate în adiministraţia publică. Abia după trecerea acestor analize de biografie personală, acei indivizi care dorm în băncile parlamentului, pot fi luaţi în calcul ca fiibd candidaţi reali, şi nu clientelă de partid.

Pentru că, dacă nu se va întâmpla aşa, noi rămânem la coada Europei şi degeaba ne supărăm că nu ne primeşte Uniunea Europeană în Spaţiul Shengen, pentru că atâta timp cât mentalitatea şi obiceiurile noastre se confundă cu aruncarea gunoaielor şi suflatul mucilor pe stradă, nu ne va lua nimeni în seamă.

Poate, doar, ne vor trece, în Cartea Recordurilor, cu cei mai mulţi muci suflaţi pe metru pătrat, în centrul oraşului... Un record greu de egalat în Europa, dar poate că depăşit în Bangladesjh, Pakistan, India, sau în alte ţări în care Evul Mediu coexistă, ca într-un viol prelungit, cu prezentul, şi nu se găseşte nimeni care să le dea un şut în fund ca să ne trezească la realitate şi să începem să ne trezim din coşmarul bolşevic în care am trăit.