Poeta Gela Enea şi universul pierdut al fericirii

A surprins, ulterior, printr-o recunoaştere naţională şi internaţională, într-un timp foarte scurt şi păstrându-şi o prospeţime nealterată a versurilor sale, pe care, dacă le asculţi, în lectura autoarei, este imposibil să nu îţi trezească propriile amintiri şi regrete că, poate, nu ai făcut anumite gesturi, la timpul lor.

Gela Enea a debutat în revist RAMURI, a Uniunii Scriitorilor din România, în 1998.

A publicat mai multe volume de poezie şi unul de proză scurtă:

• Daţi-mi voie să trec, Editura Aius, Craiova, 1996, debut, volum premiat de Inspectoratul pentru Cultură Dolj;
• Steag alb într-un cântec negru, Editura Aius, 2015;
• Măşti, Editura Scrisul Românesc, 2015;
• Neurofobia, Editura Rafet, 2016 (volum premiat);
• Cocoșul are dreptul la o secure ascuțită, Editura Aius, 2016 (antologie);
• Ia-mă și pe mine-n zbor, poezie pentru copii, Editura Contrafort, 2017;
• Silueta unei melancolii de marți, volum de poezie plurilingv, Editura Brumar, Timișoara, 2018;
• Eu sunt Lilith, Editura Neuma, 2019;
• Prinde-mă, cuprinde-mă, poezie pentru copii, Editura Contrafort, 2018;
• Ne plimbăm prin galaxie fără bilet de călătorie, poezie pentru copii, Editura M&M, Craiova, 2019;
• Hiper, proză scurtă, (volum premiat), Editura Contrafort, Craiova, 2018.

A scris recenzii literare despre volumele de poezie ale scriitorilor Milena Munteanu, Petre Ioan Crețu, Eleanor Mircea, Cornelius Drăgan, Ileana Popescu Bâldea, Adela Efrim, Tiana Badea, Mihaela Gheorghiță.

Fiind profesor de limba şi literatura română. la Liceul de Arte „Marin Sorescu”, din Craiova, Gela Enea este şi autoarea unor volume științifice și metodice:

• Ipostaze feminine în poezie și în proză, eseu, Editura Aius, 2013;
• Adverbul, Editura Aius, 2013;
• Vocabularul limbii române în școală, coautor, Editura Didactica Nova, 1994;
• Dificultăți gramaticale ale limbii române, coautor, Editura Didactica Nova, 1996.

Cu ocazia unor evenimente/întâlniri culturale, în Craiova, poeta Gela Enea ne-a tăiat răsuflarea, de fiecare dată, când a recitat, în stilul său caracteristic, poemul intitulat nu am nici o fotografie cu tata, pe care îl redau, în final, ca o certificare a talentului său literar, dar şi a capacităţii incredibile de a sonda profunzimile fiinţei umane, perpetuu nostalgică pentru universul pierdut al fericirii copilăriei şi adolescenţei:

nu am nicio fotografie cu tata

ce bine ne-ar fi stat împreună

aș fi lăsat să treacă de la mine/m-aș fi aplecat puțin

cât să părem la fel de înalți/tata

cu bunăvoința lui firească

mi-ar fi dat să trag dintr-un kent

ca să ies în poză

matur

după divorțul alor mei

ne-am așezat la mese diferite

inconștienți

depresivi

flămânzi

așteptând porția noastră de viață

din mâinile aceleiași afurisite  de chelnerițe

ea întârzia

mereu întârzia

dintr-odată

boxele au slobozit   je suis malade

Lara Fabian/ori Dalida în versiunea vivre

n’ importe qui

vocea

vibra peste foamea din noi

o acoperea

aș fi vrut să se apropie mama

tata

s-o danseze puțin

îi și vedeam cum alunecă unul într-altul

de la masa lui

tata nu privea decât farfuria adâncă/pesemne

zeama lungă și acră a despărțirii îi sta în gât

altceva n-a vrut să mai încerce/spunea

orice supă reîncălzită e bună s-o arunci la câini

i-am trimis scrisori/fotografii

în costum de gimnazist/în costum de licean

în costum de îndrăgostit

i-am cerut bani de buzunar

nu știu prin ce subterfugii ale vârstei

buzunarul creștea și el odată cu mine

tata nu s-a plâns niciodată

sau eu mă aflam la celălalt capăt al înțelegerii

azi

îl însoțesc pe ultimul drum

mi-apropii buzele de mâinile tatei

ca de niște crucifixe  în noaptea Învierii

vor mai fi ocazii/îi spun

ca și cum el m-ar auzi/ca și cum

nu acesta este finalul

acasă am găsit o fotografie din ziua nunții lor

scăpată de prăpădul mamei

am tăiat-o frumos/pe jumătate

m-am așezat la mijloc/între ei

să fac un selfie/dar

ieșeam din cadru/eram

prea mare

sau  ecranul era prea mic

vor mai fi ocazii mi-am spus